Zia-risti si castigi

A început. Un război pe care clieşeele m-ar determina să-l numesc fraticid, dar realitatea mă obligă să-l las deocamdată necatalogat. O luptă surdă între ziarişti, generaţii de ziarişti, trusturi de ziarişti şi diversele adevăruri particulare.

Venalitatea, ura şi înţepăturile de pe bloguri şi forumuri se vor transforma în luptă corp la corp în primele pagini. Un rău probabil necesar, amânat şi înăbuşit sub armistiţii neortodoxe. Un război cât o revoluţie, al celor de jos din presă  împotriva  aristocraţilor presei, al celor care muncesc împotriva celor pentru care se munceşte, al celor care fac munca de teren împotriva celor care editează adevărul. Noua burghezie media,  a celor  care şi-au vândut sufletul pe acţiuni şi  acum conduc etica din vârful sindicatelor profesionale pe care  le-au creat, va da socoteală în faţa celor care muncesc pentru ei pe cei câţiva bănuţi şi posibilitatea ca asociaţiile profesionale să le recunoască talentul.

Mecanismele sociale ale presei, cele care ofereau un echilibru al compromisului, par însă să se fi rupt şi falia creată între părţi cere să se umple cu sânge. Scânteia pare să fie dată de recentul scandal Sterling. Nu au existat semne clare, dar aerul a început să miroasă a praf de puşcă.

Preşedintele spunea ieri, în felul său abrupt şi lipsit de diplomaţie, că trusturi de presă atacă instituţiile statului pe care vor să le discrediteze. Nu e prima declaraţie de genul acesta a preşedintelui. Doar că vocea sa nu e singulară. Un alt preşedinte despre care nu se poate spune că am o mare simpatie, Emil Constantinescu, a spus în alţi termeni acelaşi lucru şi că televiziunile vor să înlocuiască instituţiile democraţiei. Nu ştiu care sunt informaţiile celor doi preşedinţi pe care îi văd – poate pentru prima dată – de acord.  Aşa că nu mă voi pronunţa asupra lor. I-au contrazis – şi evident că presa trebuia să se apere – cei care o fac de fiecare dată în numele tuturor ziariştilor. Pe mine personal nu m-au reprezentat niciodată, nici nu m-au ajutat şi nici nu m-au susţinut.  Deşi nu de puţine ori aş fi avut nevoie. Dar e bine să le mai citesc argumentele. Dintotdeauna am avut fler la subiecte. În special la cele care devin istorie.

Voi reveni cu argumente.