Acum mai bine de 10 ani, aflat în Opoziţie şi în vizită în Japonia, în timp ce-şi exersa limba de lemn la nivel înalt la o întîlnire româno-niponă, Ion Iliescu l-a pus în grea dificultate pe translatorul român, nevoit să traducă sintagma: propăşirea neamului.

Să fim sinceri, e greu de tradus şi în română, darămite în japoneză, acest termen din categoria „năzuinţă”, „chezăşie”, „precupeţire”, extras din vocabularul de aur al secretarilor de partid.

Propăşirea asta despre care vorbea Ion Iliescu era cea care a făcut din românce mame eroine şi din copiii lor decreţei: dorinţa lui Nicolae Ceauşescu de popula pămîntul cu români stimulînd financiar creşterea numărului de naşteri.

Astăzi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat sentinţa definitivă în procesul intentat de Mariana Dîncu statului român prin care femeia solicita să i se plătească trei indemnizaţii, şi nu una: cîte o indemnizaţie pentru fiecare dintre cei trei copii ai săi rezultaţi dintr-o singură naştere. Sigur că mama tripleţilor avea dreptate şi nu ar fi trebuit să treacă un an de procese să se constate evidenţa: faptul că indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului se acordă – aşa cum îi zice şi numele – pentru creşterea copilului, nu a naşterilor. Dar, aşa cum nu poţi traduce limba de lemn, nu poţi înţelege nici mintea de cauciuc a funcţionarilor care au decis pe dos.

Raportat la scară planetară, mai ales în momentul actualei crize financiare mondiale, nimeni nu va ţine minte mîine cazul femeii din Alba-Iulia şi al celor trei copii ai ei.

Legătura dintre Mariana şi Alba-Iulia şi finanţele mondiale, dintre atom şi univers, e făcută tocmai de cei trei copii născuţi de femeie şi funcţionalitatea sistemelor de asigurări sociale.

Aceştia sînt termenii în care se va judeca viitorul unei planete în care scăderea natalităţii va crea mari dileme economice generaţiilor următoare, în care populaţia activă va fi copleşită de cea inactivă, pe care va fi nevoită să o susţină. Dacă nu avem imaginea de ansamblu, îngrijorarea poate părea exagerată, la fel ca şi comparaţie. Priviţi însă puţin spre est şi faceţi un calcul simplu. Cum va arăta China peste 20 de ani, cînd singurul copil permis de legea chineză va fi nevoit să susţină doi părinţi pensionari, poate şi un unchi şi o mătuşă? Înmulţiţi acum cu populaţia Chinei. Sau trebuia să spun propăşiţi?