A început ca o greaţă uşoară. Au urmat durerile de cap, ameţeala. Diagnosticul se impunea de la sine. Tratamentul nu. Prima regulă, instinctuală, cea mai importantă, e să eviţi ceea ce îţi face rău. Eventual să îţi schimbi regimul, stilul de viaţă. Şi am închis televizorul.Nu mă mai uit ştiri. Evit cauza răului.

Viaţa publică ce transpare din televizor mă îngreţoşează. Reţeta e fundamental greşită. Ingredientele sunt de proastă calitate, alterate sau, în cel mai bun caz, gătite prost. Improvizaţiile sunt făcut nu după gust – el lipseşte – ci după ureche, fusion-urile sunt neapetisane.

Televiziunea publică e de cele mai multe ori lipistă de gust, ca un regim alimentar pentru bolnavi de ulcer. Cele private provoacă enterocolite grave. Degete jegoase învârt informaţiile ca micii pe grătarul unsuros. Formatorii de opinie botează vinurile, editorii grijuli îţi culeg firul de păr cu degetele din supă, reporterii te fură – ca nişte chelneri versaţi – din priviri.

Nu mai gust demult felurile acestea neinspirate. Personajele care se nasc şi mor la televizor. Concepute, din ingrediente ultraprocesate şi aditivate cu conservaţi şi coloranţi, pentru a hrăni prostimea. Televiziunea a pus pâinea şi circul laolaltă. Din partea mea ea să o şi mânânce.

De azi eu mănânc cevabun.ro

P.S.: Tocmai am aflat că în Italia a fost un cutremur grav. Mai mulţi italieni, poate şi români, au murit în Pescara. Pe Realitatea e un breking news: Zmărăndescu a fost adus la Tribunal. Să vă stea în gât!