Mila de-a sila

Uneori am impresia ca tara asta nu a fost facuta pentru oameni ci, dimpotriva, parca impotriva lor. Majoritatea cladirilor de locuinte par a fi proiectate pentru alte scopuri iar drumurile pentru alte vremuri. Si daca oamenii sanatosi care le-au proiectat nu si-au anticipat propriile necesitati, cum ar putea ei sa le anticipeze pe cele speciale, ale persoanelor cu handicap?

De cativa ani au inceput sa apara pe la institutii publice, banci, spitale si farmacii, rampe de acces pentru persoane cu handicap. Cu siguranta le-ati vazut. Arata ca orice lucru facut de nevoie, din sila nu din mila. Noile rampe, din metal sau lemn, acoperite cu o mocheta verde (o fi un standard?), par mai degraba facute pentru a incurca decat pentru a ajuta.

Am dat si eu de cateva ori de astfel de rampe pe care, va jur cu mana pe inima, n-as putea sa urc, in cea mai buna zi a vietii mele, dupa o saptamana de antrenamente. Si eu n-am nici un handicap. Doar ma gandesc vazandu-le cat de mult nu-mi doresc sa am.

Rampe inguste si scurte, de doar cateva palme lungime, inclinate in unghiuri de 60 de grade, continuate uneori in curbe violente care ar trebui semnalizate ca fiind “deosebit de periculoase”. Cineva cu siguranta fie nu intelege dificultatile persoanelor cu handicap, fie le intelege total eronat.

Am impresia uneori ca exista, dincolo de intentia declarata de a facilita accesul persoanelor cu handicap, o speranta secreta a celor care detin astfel de rampe, ca o atare provocare va transforma o persoana cu handicap intr-un supraom care, nu numai ca “isi va lua patul si va umbla”, dar va si sari intr-un picior de bucurie. Nici macar o masina de off road, cu tractiune integrala si independenta, nu poate urca o astfel de panta, fiindca nu a fost proiectata sa aiba aderenta pe geometrii imposibile.

Toate locurile astea arata un standard impus. Fortat. Fiecare astfel de loc spune: mi-am facut datoria. Am rampa la intrare, am interzis accesul animalelor in interior, mi-am angajat un paznic. In realitate insa spune: daca intra vreun handicapat aici pun cainii pe el.

Totul in tara asta se face de frica, fortat si eronat. Pana si crestinismul si mila sa. Insa, la o asa viata, cu siguranta ne asteapta si o mantuire de mantuiala.