Partea gresita a oglinzii

Bucurestiul e un oras urat. De doua ori. Ca e inestetic (urat) si ca-l urasc oamenii. E ca in bancul cu politistii care „nu fac SIDA” pentru ca nu-i iubeste nimeni si nu se iubesc nici intre ei.

Cu exceptia celor care sparg seminte pe ritmurile lui Guta in timp ce-si scutura cu degetele pline de ghiuluri cojile de seminte agatate de maieul plasa, putini bucuresteni iubesc cu adevarat Bucurestiul. Cei din afara Bucurestiului si mai putin. Sau deloc.
Fiindca la Bucuresti si-a dat intalnire mizeria, lenea si smecheria. Dar mai ales fiindca la Bucuresti se afla epicentrul politic si administrativ al Romaniei. Si al scandalurilor ei. De la Bucuresti se dirijeaza taxele aberante, prostirile in si de masa. De aici se distribuie pe cumetrii si filiale banii stransi din toate provinciile romanesti.

Bucurestiul a fost urat tot timpul. Dar parca niciodata mai mult decat acum cand avem masura lucrurilor, cand Bruxelles a devenit mai familiar romanilor decat Bucurestiul. Ne aflam de ambele parti ale aceleiasi oglinzi. Pe o parte – e Bruxellesul – unde se vad reflectate problemele noastre, pe cealalta, cea mata – e Bucurestiul – cu fata intoarsa catre sine. Ca roman nu te poti simti nicaieri mai strain decat in Romania, in fata functionarilor romani, emanatie a statului. Ca sa te simti singur cu adevarat trebuie sa ai cu adevarat nevoie de statul roman. Si sa-ti duci nevoia sa se intalneasca cu statul. La Bucuresti.

Ca sa simti Bucurestiul strain de problemele tale trebuie sa-i urmaresti eforturile pe care le depune pentru a nu lupta impotriva coruptiei asa cum ne-o dorim noi si Bruxellesul. Cum incearca sa ascunda ministrii urmariti penal, cum se face ca uita de Agentia Nationala de Integritate. Ca sa simti ostilitatea statului de la Bucuresti trebuie sa privesti cu cata indrajire isi baga mana in buzunarul tau pentru taxa de prima inmatriculare, in timp ce Bruxellesul incearca sa-l loveasca peste degete.

Va amintiti de bancul cu Romania care declara razboi SUA? Morala era ca am pierde repede razboiul si am trai fericiti ocupati de americani. Noroc ca acum ne-au ocupat pasnic europenii, impotriva unor politiceni locali – ascultati-l cu atentie pe Adrian Nastase – si avem sansa de a fi colonializati.

Nu fac elogiul Uniunii Europene. Sa arat partea lucioasa a oglinzii. Subliniez doar cat de absurd e sa privim in partea mata a ei: Bucurestiul. Si pentru a dovedi ca ne aflam in partea gresita a oglinzii, Uniunea Europeana pune la dispozitia romanilor asistenta juridica gratuita. Inclusiv pentru a da Bucurestiul in judecata.