Ce am fost, ce (ne)am ajuns

Un interviu interesant cu Serghei Mizil (fiul lui Paul Niculescu Mizil), publicat astăzi în Jurnalul Naţional.

Cateva fragmente din interviul realizat de Toma Roman Jr. (Salut, Tomitza!):

„Din câte ştiu, Nicu era un tip de chef, îi plăcea viaţa, nu voia mari griji, deci în opinia mea nu era neapărat bun de politician.De ce li se pusese pata alor lui să facă o dinastie comunistă?

E greu de spus, nu ştiu ce era în capul bătrânului, dar ea încerca să-l împingă pe drumul ăsta. La început cred că Nicu nu a vrut să o ia în direcţia asta, dar până la urmă acceptase. El se născuse puternic, deci nu cred că suferea de beţia puterii. El era bine pregătit la fizică, eu zic că studiase pe bune. A fost şi profesor la liceu. Poate era mai bine să fi mers pe drumul ăsta, dar când ţi se bagă ceva în cap de mic…

Dvs. de ce nu v-aţi băgat cu el în UTC?

Eu nu am fost nici membru de partid. Aveam părul mare, îmi plăceau chefurile. Dacă te băgai acolo trebuia să te supui unor rigori, să nu divorţezi, de exemplu, să umbli îmbrăcat la costum. Eu nu voiam să mă înregimentez, nu mi-a plăcut niciodată politica, nici acum nu-s membru în vreun partid. E adevărat, atunci nu aveai avantajele de acum, dacă te bagi în politic.(…)

Cum arăta reşedinţa lor de la Snagov?

Destul de modest. Ştiu că bătrânului îi plăcea să stea la o masă mică, din asta, populară. Mâncau bucătărie românească şi bea un vin de Sâmbureşti, roşu. Mâncau afară, îi plăcea să joace volei şi popice, cărţi. Era pătimaş când pierdea la jocuri. Nicu îl moştenise, avea boala să câştige şi el.

Era Nicu mare cartofor? Juca jocuri de noroc? Cred că-s multe fabulaţii pe tema asta. Pleşiţă care e senil a spus aia cu herghelia, cu Triţă. Am stat zi de zi cu el în casă 18 ani şi nu era bolnav cu astea. Nu juca nici barbut, nici table nici copcică pe bani. La munte, jucam popice pe câte o ladă-două de bere.

Irinel Columbeanu era în gaşcă cu dvs, Nicu, Mădălin Voicu şi ceilalţi?

He, acum zice că a fost dizident. Ăsta zice acum că n-a avut voie să lucreze. Era dizident cu piscină, cinematograf în vilă, jacuzzi şi duş scoţian. Se şi omora ăsta cu munca, îmi e scârbă. Mai venea la mare, la munte cu noi, datorită lu’ tacsu’.(…)

Nepoţii lui Dej erau în gaşcă cu dvs?

Da, am crescut cu Ghiţă, Sanda şi Mândra, nepoţii lui înfiaţi.

Dvs sunteţi înfiat ?

Hă, hă! De unde să ştiu?! Noi eram şase, trei înfiaţi şi trei buni, dar nici azi nu ştim care de unde e, nu ne-a spus nimeni niciodată. Eu cred că-s dintre cei buni, semăn la mâini, la astea, cu ai mei. Mai puţin la minte, cred. (…)

Sunteţi şi dvs om de afaceri…Cum vă explicaţi că majoritatea elitelor economice de după 90 provin din zona nomenclaturii PCR şi UTC sau din Securitate? Copos, Puiu Popoviciu, fraţii Păunescu…

Popoviciu era ginerele cui era, da’ era şi shop-ist. Copos era bine instruit. Unii au reuşit, alţii nu. Ăia de la Costineşti ştiau afaceri. Alţii din mediul nostru ca Gyuri Fazekaş sunt săraci. Eu unul sunt doar un om mediu. Am o cârciumă în Bucureşti, una la mare şi nevastă-mea o firmă de cattering. Îi şi ajut pe unii dintre noi care au ajuns rău. Oricum am noroc că nu am murit de ciroză şi am căzut în picioare tot timpul. Am încercat 20-30 de combinaţii până la asta. Cred că fac parte din clasa de mijloc.”

Nu mai putin interesante sunt si comentariile.

„De Aurora, Mitea si Donca sigur ca nu erau ai lui Mizil. Ii stiu pe Mizilesti de cind s-au mutat pe Londra in locul lui Rautu (Serghei era in a I-a) Imi mai amintesc de o excursie cu scoala la Calugareni, 1960: Mizilestii venisera cu ultimul tip de Volga, Pirvulestii (Constantin Pirvulescu) cu in ZIM, Dumitrestii (Gh. Dumitrescu,ambasadori in Elvetia) cu un Ford ultimul tip iar noi elevii mai prapaditi cu un biet autobuz TV. Seghei minte, Nicusor a omorit o fata pe trecerea de pietoni”, comenteaza, ca un cunoscator, Vrancean

„Foarte bun interviul. Ar fi interesant de facut un documentar intreg cu amintiri din perioada respectiva, pentru a vedea de unde am plecat si unde am ajuns. Lux la vremea aceea era sa bei Johnnie Walker Black Label si sa fumezi tigari Kent, adica cam ce facem noi in fiecare sambata seara. Oamenii acestia se comportau normal intr-o lume anormala. Citind interviul mi-am dat seama ca cel mai mare lux al lor este ca s-au comportat liberi”, observa Hash.

„asta , apropos de ciutacu si blogul sau cu vorbe grele si mai ales jignitoare, mi se pare mie sau unii jurnalisti ca ciutacu, cristoiu, gidea au devenit lingaii fostilor lingai ceausisti ? asta e culmea absurdului”, spune Lili