Ma urmareste de cateva zile o idee mai ceva decat DNA-ul pe oamenii din fotbalul romanesc. Am impresia ca ne intoarcem cu fata spre trecut. La inceput a fost senzatia ca am retrogradat din punct de vedere tehnic. Si asta de cand televiziunile folosesc abuziv si nejustificat cadre filmate cu video-telefonul. Orice stire culeasa de catre corespondentii locali de pe fluxurile de stiri ale agentiilor se transforma rapid intr-o stire „video-telefonata” in pixeli grosolani. Faptul ca un patron de magazin satesc a fost amendat de politisti dupa ce a fost jefuit e in sine unul divers. Dar nu suficient pentru a transmite abrupt imagini cu fata corespondentului. Si apoi, cum se numeste cel care capteaza imagini cu video-telefonul?  Video-telefonist?

Dar ca senzatia de intoarcere in timp sa fie totala trebuie sa remarc – dupa reaparitia jurnalistica  a lui George Pruteanu – faptul ca Adrian Paunescu va modera o emisiune la Realitatea TV.  Nu cunosc argumentatia postului.

Poate piata il cere isteric iar RTV vrea sa compenseze ceea ce difuzeaza pe proaspat cumparatul OTV. Posibil ca multi spectatori sa-i reclame disparitia lui A.P. de pe sticla. Dar, daca folosim aceasta logica, in numele romanilor nostalgici dupa Ceauseascu, ar trebui sa facem o cerere catre Dumnezeu sa-l puna pe raposat pe o lista prioritara pentru Inviere.   

L-am vazut pe Adrian Paunescu la emisiunea 100%. Si m-am speriat. Nu pentru ca a difuzat in emisiune o inregistrare audio cu Cenaclul Flacara din 1983. Desi o sala de cultura care repeta dupa Adrian Paunescu versuri din Eminescu, cu energia unei adunari naziste, ma duce cu gandul la folosirea abuziva a poziei. Cu adevarat ma sperie modul de a gandi al poetului. „Credeti ca romanii s-au schimbat de atunci? Ca Romania s-a schimbat?”, l-a intrebat Paunescu pe Turcescu.

Ce poate aduce bun emisiunea unui om care crede ca romanii si tara lor au ramas aceeasi ca acum 20 de ani, asa cum am fost invatati pe atunci la scoala si in salile  caselor de cultura? Pentru Adrian Paunescu probabil suntem in continuare cei mai buni din lume la productia de freze si raboteze, avem productii infioratoare la hectar iar scroafele eroine hranesc din cele 12 tate 20 de purcelusi supradotati. In viziunea domniei sale, romanii sunt pe mai departe un popor sedentar nu un campion european al emigratiei.

E mai greu sa schimbi un om decat o lume intreaga.  Dar , probabil, si mai greu e sa-l faci pe respectivul om sa vada ca lumea s-a schimbat. Mai ales daca o vede prin video-telefon.  

Deoarece ei nu au un caz Elodia care sa le tina de urat pe vremea rece de afara jurnalistii straini urmaresc indeaproape vacantele mondene aflate intr-o lupta stransa pentru a obtine prima pagina. Ca intr-o cursa automobilistica, cuplurile frumoase, puternice si bogate se depasesc pentru a ajunge in fata opiniei publice.

Primul – cu un timp bun inca din calificari- a pornit cuplul Nicolas Sarkozy-Carla Bruni plecat in vacanta in Egipt. Cuplul a condus impecabil. A intrat pe pista in forta cu inelul Dior care ar fi apartinut anterior Ceciliei Sarkozy, a accelerat cu posibila sarcina a Carlei Bruni si, nu in ultimul rand, a fortat cu o posibila casatorie secreta.

Al doilea a pornit cuplul Roman Abramovici-Daria Jukova, plecat cu yahtul prin Marea Caraibelor. Cuplul a reusit sa recupereze handicapul dupa ce paparazzi l-au suprins pe Abramovici in timp ce o musca pe Daria de fund. Ce revenire!

Ultimul cuplu intrat in cursa este cel al liderului venezuelean Hugo Chavez si Naomi Chapbell. Desi cu probleme la start – cand se parea ca Naomi se afla intr-o simpla vizita in Venezuela – cuplul a revenit miraculos dupa ce presa a speculat o posibila poveste amoroasa intre cei doi.

Cine va castiga cursa pentru cool vacanta? Cine se va impune? Vom vedea. Nu plecati. Cursa cotinua.

Exista personaje facute pentru un singur rol, indiferent de filmul in care joaca. Imi vine acum in minte exemplul unui actor american mediocru pe care mi-l amintesc (imbracat in roba neagra, mai degraba batran decat tanar, chel si cu ochelari) jucand exclusiv roluri de judecator. E un rol cliseu care-l prinde de minune deoarece, nestiind cum arata in realitate un judecator american, in imaginatia mea ii atribui trasaturile actorului.

Desi a jucat ca un profesionist diferite roluri pe la Externe, Aparare si acum interimar la Justitie, Teodor Melescanu ramane, in esenta, un ministru cliseu. De fiecare data cand e nevoie de un ministru pe care sa-l accepte Basescu apare Melescanu. Pleaca Atanasiu de la Aparare? Nu-i bai, vine Melescanu. Basescu nu o numeste “niciodata” pe Nicolai la Justitie? Pana se rezolva ii tine interimar locul Melescanu. De fiecare data cand are nevoie de un ministru, Tariceanu il scoate de urechi pe Melescanu ca pe un iepure din palarie. Probabil de aici urechile lungite ale domnului Melescanu. De la asteptare… De la cat are de tras…

Propun instituirea premiilor Elodia pentru cea mai frumoasa/impresionanta/necesara disparitie din spatiul public. Mai exact: cine v-ati dori sa dispara de pe la televizor in asa fel incat sa nu-i gaseasca nici NASA? Posibile domenii: politica, sport, presa, monden etc.

Catigatorii premiilor vor fi recompensati cu premii in bani proveniti din conturile lui Ceausescu din strainatate.

Inainte de a fi membru al Guvernului fiecare component al Executivului a fost altceva. Scuzati truismul. Iar inainte de a avea actualul nume, cativa au avut altele. Si alte fete. Spre exemplu, actualul ministru Cristian David a purtat anterior – probabil nu cu mandrie de vreme ce l-a schimbat – numele de Troaca.
Incapatanarea presedintelui de a nu o numi pe Norica Nicolai ministru al Justitiei a scos la iveala – printre altele – faptul ca senatorul liberal s-a numit anterior Clinci. Daca Basescu nu s-ar agata de tot felul de fleacuri morale si legale ne-am putea bucura in voie de un fost Clinci la Justitie langa o fosta Troaca la Interne.

O paranteza: Se pare ca doamna senator e un personaj multiplicat. Un Clinci si totodata un Nicolai. Un lider liberal si un fost procuror cam comunist. Chiar si in materie de aparitii doamna Nicolai sufera de dualitate. Fie arata ca o matusica despletita chemata la geam de o vecina de bloc in timp ce fierbe zacusca. Fie – vorba unui prieten – apare fardata strident si cu un decolteu nerecomandat torsului matahalos al domniei sale. A doua viziune e cel mai corect sublimata de prietenul meu: „Ma duce cu gandul la cum ar arata animalele pe care am testa produse cosmetice”.

* La redactarea acestui text nici un animal nu a fost ranit, rujat sau fardat.Â

(reportaj inchipuit)

O ulita chinuita taie strimb dupa trebuinte satul in doua ca un sarpe de lut, incovoiat de o lunga suferinta. Casele cresc timid direct din tarina pe marginea drumului si ramin asa, lipsite de ambitie, cu acoperisurile streasina peste balti in care se-neaca pamintul. Din fata le rinduieste ulita, din spate le inghesuie padurea care stringe satul intre crengi vestindu-le localnicilor toamna prin tainice batai in geamuri. In mijlocul satului e biserica, lipita de gardul primariei care o apara de toate cele. Peste drum e birtul, deschis mai mult decit biserica si poate de aceea satenii il vad mai degraba pe Filon, birtasul, decit pe omul lui Dumnezeu, parintele Patulea. Cit despre primar el nu e nici cit preotul, e plecat in oras, la prefectura, sa ceara despagubiri pentru paguba pricinuita de surparea muntelui fiindca, de mai bine de o saptamina, muntele din marginea satul nu mai e. A plecat asa cum venise. Spre bucuria unora si necazul altora. Acolo, in acel loc, s-a nascut fara a se poate spune ca va muri vreodata strania poveste a celui de-al unsprezecelea copil al familiei Cotava, Pascut, si a pietrei sale.
foto -cool.nicool

continuare