Ministrul interimar al Justitiei, Teodor Melescanu, a susţinut joi ca Franco Frattini, comisarul european pentru Justitie si Imigratie, este constient de hotararea politica a Guvernului de la Bucuresti de a se implica in continuare in reforma Justitiei.

Tot Teodor Melescanu spune ca a vazut evaluarile alarmiste ale presei dar ca aceasta exagereaza. „Nu cred ca se poate pune problema activarii clauzei de salvgardare daca ne vom tine de realizarea planului de actiune pe care Guvernul si l-a propus si care a fost trimis la Bruxelles”, a spus Melescanu.

Asa e, televiziunile exagereaza ca sa faca rating. Insa, apropo de rating, cei de la Fitch Ratings au revizuit prespectiva calificativului Romaniei, de la „Stabil” la „Negativ”.

Port o idee ce se contine pe sine.

Nu cred in existenta infinitului de nici o forma. Sunt un necredincios pur. Nu cred nici in infinitul stiintific al universului nici in cel religios atribuit lui Dumnezeu. Nu cred nici macar in infinitul matematic sau in cel geometric. Doar in lenea noastra de a dovedi ca o dreapta se sfarseste undeva in lipsa de materie. Pana la urma de unde s-a nascut infinitul? De unde a luat nastere nesfarsitul? Din limitele noastre. Nu universul e nelimitat ci noi suntem mult prea limitati. Si vanitosi sa recunostem asta. Tot ceea ce nu putem face noi este automat declarat imposibil. Tot ce nu putem explora e infinit. Pana cand cineva rastoarna imposibilul. Si infinitul.

Se numeste egocentrism necesitatea noastra de a circumscrie totul omului si limitelor sale, de a defini tot ce exista raportat la om. Dumnezeu l-a creat pe om dupa asemanarea sa? Sau omul l-a creat pe Dumnezeu dupa asemanarea sa si l-a „tunat”cu nesfarsire?

Nici creierul nu e nesfarsit. Doar capacitatea noastra de a cunoaste despre el mai mult decat ceea ce stim pana acum. Cu siguranta, asa necunoscut cum este, creierul are o capacitate limitata. De a intelege, de a memora. Si atunci, pentru a face loc unei idei noi, o alta trebuie sa-i faca loc sa urce. Sa-i cedeze locul. Iar asta – cumulat cu repetitia ciclica a ideilor- ma duce cu gandul la faptul nu suntem altceva decat mijloacele de transport ale ideilor. Societatea noastra e una de transport: Regia Autonoma de Transport Idei (RATI). Ducem ideile in statii si interesectii pentru a ne schimba cu alte mijloace de trasport. Ca o convingere urca si o alta -aparent antagonica – trebuie sa coboare si sa-i cedeze locul de la geam, destinat femeilor insarcinate. Al ideilor care se contin pe ele. Asa se transfera ganduri, idealuri, ideologii, trecand dintr-o minte in alta. Din cand in cand, un cenzor, un profesor sau chiar un parinte controleaza biletele ideilor clandestine. Si le amendeaza. Si le dau jos.

Calatorind pe scari, inghesuita, confuza poate pe alocuri, ideea asta coboara aici, in intersectia asta de unde va lua pe unul din voi. Faceti loc, urcati mai sus. Mai sunt idei pe scari.

Compania aeriana low cost Ryanair se afla in centrul unui scandal mediatic dupa ce a folosit imaginea cuplului Szarkozy-Bruni -fara stirea acestora – pentru a se promova.

Afisul, cu iz de tabloid ca intreaga idee de altfel, prezinta sub sloganul „Pentru toate ocaziile”, „intaiul cuplu” al Frantei si o presupusa expresie a Carlei Bruni:” Cu Ryanair toata familia mea poate sa ajunga la nunta noastra”.

Nu pot sa nu remarc ingieniozitatea obraznica a celor care au realizat afisul si care vor ocupa cel putin de trei ori prima pagina a ziarelor. Un target imposibil de atins pe cai clasice cu un buget low cost.

Prima aparitie a fost cea a afisului, a doua oara a aparut dezmintirea biroului de presa al presedintelui Frantei, a treia oara vor aparea probabil scuzele de rigoare. Si ce daca apar pe prima pagina a tabloidelor?!Si cititorii lor zboara. Parca mai sus. Si mai sus.

N-am uitat de comemorarea (in lipsa) a tovarasului Nicolae Ceausescu. Din pacate nici altii.

Bucurestiul e un oras urat. De doua ori. Ca e inestetic (urat) si ca-l urasc oamenii. E ca in bancul cu politistii care „nu fac SIDA” pentru ca nu-i iubeste nimeni si nu se iubesc nici intre ei.

Cu exceptia celor care sparg seminte pe ritmurile lui Guta in timp ce-si scutura cu degetele pline de ghiuluri cojile de seminte agatate de maieul plasa, putini bucuresteni iubesc cu adevarat Bucurestiul. Cei din afara Bucurestiului si mai putin. Sau deloc.
Fiindca la Bucuresti si-a dat intalnire mizeria, lenea si smecheria. Dar mai ales fiindca la Bucuresti se afla epicentrul politic si administrativ al Romaniei. Si al scandalurilor ei. De la Bucuresti se dirijeaza taxele aberante, prostirile in si de masa. De aici se distribuie pe cumetrii si filiale banii stransi din toate provinciile romanesti.

Bucurestiul a fost urat tot timpul. Dar parca niciodata mai mult decat acum cand avem masura lucrurilor, cand Bruxelles a devenit mai familiar romanilor decat Bucurestiul. Ne aflam de ambele parti ale aceleiasi oglinzi. Pe o parte – e Bruxellesul – unde se vad reflectate problemele noastre, pe cealalta, cea mata – e Bucurestiul – cu fata intoarsa catre sine. Ca roman nu te poti simti nicaieri mai strain decat in Romania, in fata functionarilor romani, emanatie a statului. Ca sa te simti singur cu adevarat trebuie sa ai cu adevarat nevoie de statul roman. Si sa-ti duci nevoia sa se intalneasca cu statul. La Bucuresti.

Ca sa simti Bucurestiul strain de problemele tale trebuie sa-i urmaresti eforturile pe care le depune pentru a nu lupta impotriva coruptiei asa cum ne-o dorim noi si Bruxellesul. Cum incearca sa ascunda ministrii urmariti penal, cum se face ca uita de Agentia Nationala de Integritate. Ca sa simti ostilitatea statului de la Bucuresti trebuie sa privesti cu cata indrajire isi baga mana in buzunarul tau pentru taxa de prima inmatriculare, in timp ce Bruxellesul incearca sa-l loveasca peste degete.

Va amintiti de bancul cu Romania care declara razboi SUA? Morala era ca am pierde repede razboiul si am trai fericiti ocupati de americani. Noroc ca acum ne-au ocupat pasnic europenii, impotriva unor politiceni locali – ascultati-l cu atentie pe Adrian Nastase – si avem sansa de a fi colonializati.

Nu fac elogiul Uniunii Europene. Sa arat partea lucioasa a oglinzii. Subliniez doar cat de absurd e sa privim in partea mata a ei: Bucurestiul. Si pentru a dovedi ca ne aflam in partea gresita a oglinzii, Uniunea Europeana pune la dispozitia romanilor asistenta juridica gratuita. Inclusiv pentru a da Bucurestiul in judecata.