Anti-Beijing
Archive for the 'Politic' Category
Casa de Schimb Electoral
Actuala campanie electorală pentru primăria generală a Capitalei propune nu doar candidaţi noi ci, implicit, şi experienţe noi. Atât PD-L cât şi PSD oferă în acest an personaje interesante care însă depăşesc imaginea pe care partidele o au în ochii electoratului. Astfel, dacă Vasile Blaga poate fi cu uşurinţă votat şi de către electoratul tradiţional al PSD, la fel de sigur sunt că şi Cristian Diaconescu va fi votat de electoratul cu preferinţe de centru dreapta. Un schimb de electorat va putea fi operat la aceste alegeri locale. În funcţie de paritate, din acest schimb va câştiga cel care va lua mai mult electorat de la celălalt, fără să cedeze prea mult din al său. Dacă am lua comision poate am câştiga şi noi electori ceva. Altfel vom rămâne o eternă monedă de schimb.
Torta se stinge. Jocurile Olimpice ard.
China se află în război. Cu toată lumea. Toţi cei care au răbdat ani în şir din cauza politicii statului chinez au astăzi oportunitatea de a răzbuna cerând boicotarea Jocurilor Olimpice programate să aibă loc la Beijing. Un adevărat război de guerilă urbană se duce pentru împiedicarea torţei olimpice.
Lupte de stradă au avut loc deja în China, Marea Britanie şi Franţa, Nepal, India etc.. Şi altele sunt preconizate a avea loc în următoarele zile. Majoritatea protestanţilor este susţinătoare a independenţei Tibetului sau simpatizantă a acestuia. Dar ei sunt doar cei mai vocali. Nu şi singurii care îşi doresc boicotarea jocurilor olimpice. Practic, toate organizaţiile care militează pentru elemente ale democraţiei şi civilizaţiei au motive întemeiate să ceară boicotarea JO.
Nici politicienii nu sunt indiferenţi. Szarkozy a anunţat această posibilitate, preşedintele Parlamentului European a afirmat-o deja, Hillary Clinton i-a cerut-o preşedintelui Bush. Nu e prima dată când jocurile olimpice sunt boicotate din considerente politice. Ultima dată la Olimpiada de la Los Angeles unde 14 ţări comuniste au boicotat JO la semnalul URSS. Romania, China şi Iugoslavia au fost singurele ţări comuniste care au refuzat boicotul.
Indiferent ce se va întâmpla în continuare, Jocurile Olimpice din Beijing au fost deja compromise. Ideea de sportivitate a fost pusă sub semnul întrebării şi investiţiile masive ale chinezilor aruncate în umbră. Orice s-ar întâmpla, China a suferit deja o mare înfrângere. Ironia sorţii face ca tocmai mijloacele democratice pe care le refuză acasă – dreptul la liberă exprimare- să o învingă acolo unde acestea fac legea şi libertatea. Iar scânteia care a stins torţa olimpică a fost aprinsă de „resemnaţii” călugări tibetani.
Un summit frumos
Mehriban Aliyeva, soţia preşedintelui Azerbaijanului Ilham Alyev. Fostul fotomodel a făcut senzaţie încă din momentul în care a coborât din avion, alături de liderul azer. Nici măcar Nicolas Sarkozy (ultima reîncarnare a lui Elvis, cum l-a denumit Bush) nu s-a putut stăpâni şi, profitând de lipsa Carlei Bruni, a stat de vorbă minute bune cu frumoasa Mehriban.
Electoralia
Nu ştiu ce alianţa electorala va exista între PNL şi PSD dar e cert că cei dintâi au învăţat ceva de la cei din urmă. Pomenile electorale , mai ales cele pe care nu le plăteşti tu, sunt cele mai potrivite pe ultima sută de metri. Şi, cum spunea Cezar Petrescu, oamenii sunt precum cartofii: de abia când ajung în pământ încep să dea roade. Urmăriţi mai jos cum se împart banii de către viitorul răposat guvern.
Nu e liberal ca Tariceanu, nici traseist ca Stolojanu
Nu există, în ultima săptămână cel puţin, nicio apariţie publică a premierului în care să nu-l atace pe Theodor Stolojan. L-a numit „papagal” al preşedintelui alături de Boc, „ajutor al ajutorului” lui Băsescu, traseist politic şi, mai nou, omul de casă al lui Ion Iliescu. Ceea ce vrea să spună Tăriceanu în cât mai multe feluri şi locuri posibile e că Stolojan nu e un liberal autentic.
Atacurile virulente ale premierului, accelerate după migrarea a 74 de penelişti clujeni către PD-L (fapt care le-a adus pedeliştilor majoritatea simplă în Consiliul Local) încearcă să-l decredibilizeze pe Stolojan în faţa peneliştilor tentaţi să părăsească partidul în favoarea PD-L. Repetiţia obsesivă a preşedintelui PNL dovedeşte că chiar există asemenea riscuri în interiorul PNL.
Dincolo de tonul declaraţiilor şi de derapajele mârlăneşti ale unui Tăriceanu, din ce în ce mai îmbătrânit şi mai slăbit în interiorul propriului partid, afirmaţiile sunt în bună măsură adevărate. Doar că nu e în măsură să acuze de traseism politic preşedintele unui partid gata să migreze cu tot cu partid către PSD, dacă astfel ar păstra puterea.
Marele risc în campania de desfiinţare a lui Stolojan, care creşte gradual de la zi la zi, odată cu deteriorarea limbajului preşedintelui PNL, ar fi ca la următoarea apariţie publică, care pică de summit, să-i spună la ureche lui Bush: „Nu ştiţi dumneavoastră, domnule preşedinte, ce fel de om e Stolojan ăsta”
