Astăzi începe Euro 2008 și pentru România care va disputa primul meci împotriva Franței. Începe e un fel de-a spune. Mai degrabă se termină. Căci de început a început de minim o lună, manifestându-se isteric prin presă.

Războiul nostru fotbalistic cu Europa se duce de săptămâni bune prin tranșeele mediatice, pe unde zboară interviuri, declarații și amenințări. Explodează zvonuri despre accidentări, se trag rafale spre adversari, se fac strategii pentru câștigarea campionatului (de ce n-am fi și noi, ca grecii, surpriza!?) în timp ce se sapă șanțuri de apărare împotriva potențialelor înfrângeri umilitoare. Și, nu în ultimul rând, se execută trădătorii.

Un interviu cu fostul selectioner al României, Laszlo Boloni, din France Football a scos la  iveală trădătorul. Afirmația potrivit căreia românii nu au curaj și că preferă să joace viclenește a aprins spritele. Sigur, mai erau și alte afirmații, cum ar fi cea potrivit căreia francezii ar trebui să se teamă de echipa României, dar aceasta a căzut la editare într-o bătălie izolată cu deontologia. În război totul e permis. Cert e că Boloni s-a dovedit a fi, pe lângă ungur și dentist – două chestii antipatice pentru vâna națională – necunoscător al spiritului cavaleresc de luptă specific românesc.

Ziariști care au învățat, asemeni nouă tuturor, istoria la orele de limba și literatura română, cu accent pe lecția de dilomație militară din Scrisoarea a III-a, și-au pârjolit recoltele publicistice, au otrăvit fântânile analizelor anterioare și s-au restras în munții mândirei naționale pentru a ataca bărbătește cu pietre trădătorul. Sigur că și ziariștii români au remarcat aceleași lucruri ca și Boloni, că România nu a mizat niciodată pe atac ci doar pe o apărare aglomerată și contra-atacuri oportuniste (asta până la amicalul cu Muntenegru când s-a văzut că nici apărare nu prea avem), dar au făcut-o aici, cu și pentru ai noștri, nu în presa dușmanului!

Dar fotbalul e fenomen global. Peste tot, nu doar la noi, fotbalul național poartă cu sine reziduuri anacronice de politică externă. Răzbunări istorice, tensiuni nestinse și conflicte nerezolvate se defulează fetișist în meciurile inter-țări. Mult mai puțin spectaculos decât fotbalul continental inter-cluburi, fotbalul internațional rămâne un fightclub cu crampoane.

Într-o perioadă în care cetățeanul excede cetățenia (SUA nu mai recunosc dreptul de intrare pe teritoriul său a cetățenilor europeni doar pe baza simplei apartenențe la un stat) și granițele dintre statele UE sunt depășite, fotbalul păstrează viu sentimentul național și datoria patriotică. Tentativele de naționalizare a fotbalului de club prin impunerea unui număr minim de jucători locali e doar un exemplu.

O dată la doi ani (la campionatele europene și mondiale de fotbal) reapar simbolurile și orgoliile naționale. Nouă din zece oameni cred că ar indica drept steag al Angliei drapelul albastru cu intersecții roșii al Regatului Unit. Și cine-i poate condamna când steagurile Angliei, Scoției sau Țării Galilor le vedem atât de rar independent iar din punct de vedere al politicii internaționale nici nu există? În fotbal (și rugby), și mai puțin în alte sporturi unde britanicii participă sub același steag, se mai păstrează, alături de accentele locale ale limbii engleze, orgoliul de a lupta separat al englezilor, scoțienilor și galezilor.

Așa că e normal să luptăm și noi, așa cum știm și putem, mai în apărare, mai pe contra-atac, pentru cauza noastră națională.

Hai ai noștri!

Grosul alegerilor locale a trecut așa că pot să ies și eu din embargoul autoimpus și să fac următoarele observații:

1. Primele declarații ale șefilor de partide date după închiderea urnelor mi-au amintit de vremurile naive ale Caritasului. Toți politicienii spun că au ieșit în câștig. Spre toamnă vom vedea că majoritatea a pierdut. Singura scăpare sinceră e că fiecare s-a gândit la cât a câștigat partidul din care face parte. Nimeni nu a amintit dacă a câștigat și alegătorul ceva.

2. Singurul partid care recunoaște de fiecare dată că a pierdut – exact, PRM-ul – remarcă o uriașă fraudă electorală și, în consecință, C.V. Tudor îi scrie ambasadorului SUA să-l acuze de faptul că americanii îi extermină partidul. Nici Vadim, nici Funar – care a obținut 3,5% la alegerile din Cluj și nici un loc de consilier – nu înțeleg sau nu acceptă faptul că electoratul său a dispărut.

3. La București, așa cum remarcam încă de la început , contextul de independent și în conflict cu PSD-ul i-a folosit doctorului Oprescu în primul tur așa cum schimbarea situației îi va dăuna în al doilea. Nu îl creditez pe Oprescu în turul 2 nici cu 40%. Rămâne de văzut. Două lucruri trebuie remarcate la Oprescu. Faptul că își dorește cu adevărat să devină primar – implicarea sa publică în politică se manifestă doar din patru în patru ani- la fel de mult cum cum mă îndoiesc că e potrivit pentru acest post. Și doi, cu siguranță că o nouă înfrângere în lupta pentru primărie – a treia dacă nu mă îndoiesc – va fi aproape sigur și ultima. Un atare scenariu ar duce la retragerea sa din viața politică.

4. După ce a văzut că voturile se cumpără greu și la vrac și la bucată – eșecul de la Ștefănești stă mărturie – Gigi Becali a remarcat faptul că românii sunt lași. Președintele PNG se declară dezamăgit de faptul că localnicii din Vadu Roșca, cei cărora le-a făcut case, nu i-au votat partidul. Problema lui Becali e asemănătoare până la un punct cu cea a celui care îl acuză că i-a furat electoratul, Vadim Tudor. Aici  e vorba însă de o confuzie.

Paranteză: Electoratul lui Vadim era unul activ și militant în vreme ce al liderului PNG „era” unul problematic și lipsit de spirit civic. O lege a compensației face ca Becali să își dobândească actuala avere din căderea comunismului la fel cum idolatrii săi suferă de pe urma căderii acestuia. Priza electorală a lui G.B. se regăsește în rândul păturii asistaționale a societății, incapabile să se adapteze unei sistem capitalist bazat pe competiție. Oameni cu diferite handicapuri, bătrâni săraci și fără speranță, ghinioniști, leneși și/sau infractori. Din nefericire pentru el, deși se bucură de o largă popularitate, aceasta nu se reflectă în voturi fiindcă susținătorii săi nu înțeleg competiția și nu recunosc implicarea civică. Electoratul lui Vadim și cel al lui Becali seamănă doar în aparență. Ambele sunt obtuze și extremiste și au plecat din țară mai mult sau mai puțin. Cel al lui Vadim lucrează și se dezvoltă pe seama Occidentului mult hulit pe care îl vede acum cu alți ochi, iar cel al lui Becali crește numărul infractorilor din UE.

5. Cea mai interesantă evoluție – nebăgată în seamă de politicienii românii ocupați să-și transforme eșecurile în succese răsunătoare – pare să fie cea a UDMR, formațiune care a reușit să câștige, singură și pentru prima dată cu un competitor în spate, câteva președinții de consilii județene. UDMR devine, cel puțin pentru moment, al patrulea partid ca importanță al României.

Spre toamnă vorbim de corigențele actualilor autopremiați.

Urmariti stirile pentru a vedea contextul.

1.”Recent achitat de către Tribunalul Bucureşti, omul de afaceri Corneliu Iacobov vrea să revină în politică la vârful PSD. El îşi propune să ajungă în parlament. <Reintru în politică pentru că vreau să fim o ţară normală. Împreună cu ceilalţi lideri PSD din Moldova vrem ca Moldova să fie un fief PSD, aşa cum a mai fost>, a declarat Corneliu Iacobov.”

2. „Printre chestiunile aflate pe prima pagina in cotidianele italiene se afla preconizatul pachet de legi ale sigurantei publice pregatit de ministrul de interne Roberto Maroni, unde, potrivit indiscretilor, chestiunea romanilor ar constitui un punct important. Cotidianul de dreapta Il Giornale se ocupa in detaliu de tema delincventilor romani, cu un editorial dur pe prima pagina: <Si acum Romania sa-si ia inapoi criminalii>.”

3. „<Expertii Comisiei Europene vor vizita din nou Romania si Bulgaria saptamana viitoare, pentru a analiza masurile luate in domeniul justitie, in vederea rapoartelor pe care le va prezenta in luna iulie>, a declarat joi pentru HotNews.ro purtatorul de cuvant al CE, Mark Gray. Contextul este insa unul in care din ce in ce mai multe voci de la Bruxelles considera ca integrarea celor doua tari in UE a fost prematura, a fost o greseala.

Acum mai bine de cinci ani cand am inceput munca la romanul Victorii (cel care avea sa se numeasca in mod nefericit  „Omul nou, pamanturi noi”), aveam imaginea tarii  in care traiesc, a politicienilor care ma inconjoara si a capacitatii noastre de a ne adapta intr-o lume noua si normala. Am prevazut compromisul politic care va permite integrarea Romaniei in UE dar si urmarile sale, problemele de ordin sociale, tulburarile pe care le va produce accederea romanilor, multi dintre ei nepregatiti pentru o noua lume, in spatiul european. Omul nou, mutatie a comunismului, are probleme de adaptare pe pamanturile noi – pentru el – ale Europei.

Pedagogii de moda veche incercau sa-i aduca pe calea cea buna pe elevii lenesi punandu-i in aceleasi banci cu cei silitori. Premiantii ar fi trebuit sa-i determine pe corigenti sa-i urmeze. Doar ca e mult mai usor sa cobori decat sa urci iar merele rele le strica pe cele bune de fiecare data. Niciodata invers. Iar premiantii incepeau sa chiuleasca, sa bea si sa fumeze, cot la cot cu noii si exoticii lor prieteni.

Ramasi repetenti la ultimul examen al integrarii impreuna cu prietenii nostri bulgari, am trecut in cele din urma cu indulgenta clasa. Pusi in banca alaturi de premiantii Europei am reusit nu doar sa-i tulburam peste masura ci chiar sa-i determinam sa ne urmeze prostul exemplu. Iar primele semne ale rabatului la civilizatie se vad.

1. „Un panou pe care scrie <Interzisa intrarea cainilor si romanilor> a fost asezat in fata unui magazin dintr-un oras spaniol. Magazinul este situat in orasul Alcudia, din insula Mallorca. Pe panou este inscriptionat „Interzisa intrarea cainilor si romanilor. In caz contrar acestia vor fi alungati”, totul pe fondul culorilor drapelului Romaniei. Proprietarii magazinului sustin ca au ajuns sa faca acest gest dupa ce ar fi fost furati in repetate randuri in ultima perioada si banuiesc ca infractorii ar fi romani.”

2.”O romanca din Roma, Italia, a fost agresata si violata de un italian (39 de ani). Femeia, angajata a unei firme de salubrizare, de-abia incepuse curatenia intr-o cladire de call-center, cand a fost agresata de italian. Barbatul a amenintat-o cu un briceag si a violat-o. Imediat dupa incident, romanca a cerut ajutor intr-un bar din apropiere. Agresorul a fost arestat.”

„Poveştile de genul Becali sunt o modalitate de a duce discuţia din campania electorală, pe teme care sunt absolut penibile. Nu vreau să spun că DNA, Parchetul sau Poliţia nu trebuie să cerceteze dacă în fotbal sunt probleme, probabil bănuim cu toţii că sunt unele probleme, dar, vă întreb eu acum, asta este prioritar, acestea sunt problemele prioritare ale României?”, a afirmat Adrian Năstase la Titu.

Are dreptate Adrian Năstase. Prioritar ar fi fost chiar dosarul său devenit între timp lectură facultativă în Parlament. Dar ce sa-i faci?! Cine n-are noroc n-are!