Interzis sub 18 ani!

Ce „face fetele”? Bine? Sănătoase? Majore? Perfect. Atunci citiţi până la capăt pentru că e vorba despre sex. Exact. Al vostru. Al nostru. Ştiţi cum e. Adevărul e undeva la mijloc.
Vă scriu ca să vă cer ajutorul.  Nu vă pot da toate detaliile din motive lesne de înţeles. Dar vă pot spune că lucrez un roman erotic (tată, iartă-mă, ştiu că nu m-ai crescut aşa) care are în centru drama unei doamne aflată în căutarea unei nesperate împliniri sexuale.  Aşa că vă rog, pentru că vă iubesc şi apreciez, să mă ajutaţi cu un punct pe cât de important pe atât de sensibil al acestui proiect.

V-aş întreba, sub protecţia anonimatului desigur (am încercat şi altfel şi e destul de greu fără să te taxeze lumea ca perversu’ cartierului) care vă sunt dorinţele şi fanteziile sexuale neîmplinite.

Ce v-aţi dorit de la partenerul sexual dar nu aţi îndrăznit să cereţi? Care a fost acea deplină intimitate sexuală la care aţi râvnit? Să o faceţi pe o schelă? Cu o femeie? Un bărbat în plus?  Nu contează, scriţi orice simţiţi numai să facem literatură.

Vă pun la dispoziţie două mecanisme: să comentaţi liber şi anonim (treceţi ce adresă de email vă trece prin cap) folosind formularul de mai jos (preferabil pentru că aţi încuraja şi alte persoane) sau pe email la adresa proiectulaurora@gmail.com, folosind formularul anonim de aici.

Vă mulţumesc anticipat! Consideraţi că donaţi sânge. Un moment de altruism şi nebunie, mai apoi puţină slăbiciune şi în cele din urmă satisfacţia că aţi ajutat un tânăr scriitornic aflat în necesitate.

Televiziunile se îndreaptă încet şi sigur către o violentă tabloidizare. Se pot număra pe degetele ciunte ale unui muncitor la gater televiziunile care nu au fost lovite de microbul tabloidizării din dorinţa de a atinge audienţe record.

De câteva zile, a apărut noul site al antenei 1, cu o grafică şi un conţinut care nu lasă loc de interpetări şi nici nu ridică întrebări de tip „ce-a vrut să spună autorul”. Pagina de internet a antenei 1, altădată o televiziune sobră şi cu un public matur,  arată ca un tabloid de „calitate” de parcă ar vrea să plagieze siteul din care citează abundent şi al cărui nume spune totul: thesuperficial.com .

Din păcate, nici televiziunile la care odinioară mă uitam cu plăcere nu oferă nimic cu excepţia unor subiecte care, în ciuda spoielii, dacă le adaugi nişte greşeli gramaticale şi o exprimare de vânzătoare de seminţe le poţi băga lejer în Libertatea su Click, adică ciudăţenii, violenţă şi sex. Discovery Travel&Living oferă de câteva luni, spre vizionare, următoarele emisiuni: un reality care are în centrul o familie cu 6 gemeni, o alta care se ocupă de o familie ai cărei părinţi sunt bolnavi de nanism (piticism), una de vânzări imobiliare şi multe, înfiorător de multe emisiuni despre poveştile triste ale tuturor celor care s-au tatuat în ultimii ani în sudul Statelor Unite în Miami Ink şi, spre variaţie, L.A. Ink.

Încă o dată, constat că televiziunile s-au tâmpit şi tâmpesc. În curând o să mă uit pe o radiografie la plămâni şi o să văd o iubită de fotbalist dezbrăcată.

Lingviştii au împărţit la un moment dat lumea, în slavă şi latină, după pronunţia numeralului 100. Slavii erau cei care foloseau rădăcina sutam, latinii cei care foloseau centum. Simplu. Din păcate eram slavi.

Dacă ar fi să împărţim lumea fotbalistică în funcţie de înţelesul etimologic al termenului gol pentru fiecare popor, atunci am putea să găsim cel puţin două categorii distincte. Cei care folosesc termenul englez  goal şi înţelesul acestuia a marca/a puncta, şi cei ca noi, pentru care termenul gol desemnează o mare lipsă. Din păcate suntem slabi.

Asemeni lui Răzvan Lucescu, Emil Boc a vrut să joace ofensiv. Îi bănuiesc pe amândoi de bună credinţă. Pe cel puţin unul îl cunosc suficient de bine ca să pot afirma asta.  Ambii însă au pierdut. Cel puţin pentru moment. Naţionala a fost învinsă e Serbia cu 5-0, cum nu s-a mai întâmplat  de 26 de ani.  Guvernul Boc a căzut în urma unei moţiuni de cenzură, cum nu s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. O lecţie utilă pentru amândoi. Nu poţi juca ofensiv dacă eşti inofensiv. Valabil sută la centum pentru fiecare dintre noi.

De ceva vreme nu mă mai uit la știri la televizor. Sunt tâmpite și tâmpesc. Tratează cu gravitate subiecte ușurele și cu ușurință subiecte grave. Și împrăștie această tendință peste tot. De aceea românii se tratează cu antibiotice pentru durerile de măsele și cu ceaiuri de plante pentru boli incurabile.

Mai grav e că și statul își tratează problemele la fel.

Cu zece milioane de persoane care trăiesc din banii statului (pensionari, șomeri, asistați social etc.) și cu doar 5 milioane de persoane care contribuie la buget, situația nu e prea roz. Însă, mai grav decât prezentul, nu poate fi decât viitorul. Tendința evidentă de îmbătrânire a populației și lipsa unor planuri de perspectivă a tuturor guvernelor, pentru care singurul refren pare a fi „de-aș mai duce-o pân’ la toamnă, leliță Ioană”, va accentua balanța dintre cei care plătesc la stat și cei pe care îi plătește statul în favoarea celor din urmă. Adică, vor fi tot mai puțini cei care vor contribui la bugetul Asigurărilor Sociale și tot mai mulți cei care vor trebui să trăiască din el.

Peste tot în lume, Fondurile de Asigurări Sociale ( de stat sau private) funcționează după principiile de bază ale economiei, în care banii se află într-un circuit continuu. La noi însă, având în vedere experiența „principiilor” economiei românești și a fondurilor de investiții anterioare, dar și lipsa unui plan de investiții pe termen lung, asigurările de stat tind să se transforme într-un joc piramidal cu tendință de țeapă pentru contribuitorii actuali. Adică un soi de Caritas la care contribui toată viața, dar se termină banii în fața ta când e vorba să-i ridici de la ghișeu. Un dormi liniștit, statul veghează pentru tine.

Proverbul era „cine n-are bătrâni să-și cumpere”. Întrebarea e „cu ce bani?!”

Şi cum ziceam, statul nu prea ştie matematică. Deşi la începutul anului se făceau tot felul de calcule – mai mult din cuvinte decât din cifre, ce-i drept – după doar câteva săptămâni, matematica optimismului a început să alunece. Aşa se face că de la promisiuni de neimpozitarea profitului reinvestit pentru firme începând cu al doilea semestru al anului, pentru a stimula dezvoltarea economică, în urma măsurilor Guvernului firmele să fie nevoite să vină cu bani de benzină de acasă.
Impresionantul buget de la început, din care aproape 20% direcţionat către lucrări publice – aspect nemaiîntâlnit de pe vremea regimului Ceauşescu – s-a dovedit interesant doar pe hârtie, pentru că, în fapt, este insuficient şi imposibil de colectat. Astfel că Guvernul Boc s-a nevoit să înăsprească regimul fiscal pentru societăţile comerciale pentru a putea face faţă distracţiei.
Calculele ministrului Pogea au scos la iveală faptul că fără să crească TVA-ul (la care oricum suntem campioni europeni) cea mai rapidă formulă de îmbogăţire a bugetului ar fi înlăturarea unor facilităţi, cum ar fi deducerea combustibililor pentru societăţile comerciale. Sub pretextul, de altfel valid, că multe societăţi comerciale ard gazul (a se citi benzina) aiurea pe maşini care nu au nicio treabă cu producţia, Guvernul a decis, printr-o ordonanţă, că firmele nu mai pot să-şi considere cheltuieli deductibile costurile cu combustibilii decât dacă sunt firme de curierat sau distribuţie. Formula aleasă de Ministerul Finanţelor pentru a atrage bani la buget aminteşte mai puţin de matematică cât de metehnele acestui popor. În loc să declanşeze un blitzkrieg, controale şi să amendeze corespunzător firmele care se fac vinovate de practici necurate – şi, oho, câte sunt – MF a ales soluţia de a da în toţi boii. Numai că, aşa cum se ştie, firmele care se fac vinovate de sustrageri de la plata impozitelor către stat o vor face pe mai departe astfel încât povara va rămâne, ca de obicei, în sarcina boului. A celui care trage.

(va urma)

A început ca o greaţă uşoară. Au urmat durerile de cap, ameţeala. Diagnosticul se impunea de la sine. Tratamentul nu. Prima regulă, instinctuală, cea mai importantă, e să eviţi ceea ce îţi face rău. Eventual să îţi schimbi regimul, stilul de viaţă. Şi am închis televizorul.Nu mă mai uit ştiri. Evit cauza răului.

Viaţa publică ce transpare din televizor mă îngreţoşează. Reţeta e fundamental greşită. Ingredientele sunt de proastă calitate, alterate sau, în cel mai bun caz, gătite prost. Improvizaţiile sunt făcut nu după gust – el lipseşte – ci după ureche, fusion-urile sunt neapetisane.

Televiziunea publică e de cele mai multe ori lipistă de gust, ca un regim alimentar pentru bolnavi de ulcer. Cele private provoacă enterocolite grave. Degete jegoase învârt informaţiile ca micii pe grătarul unsuros. Formatorii de opinie botează vinurile, editorii grijuli îţi culeg firul de păr cu degetele din supă, reporterii te fură – ca nişte chelneri versaţi – din priviri.

Nu mai gust demult felurile acestea neinspirate. Personajele care se nasc şi mor la televizor. Concepute, din ingrediente ultraprocesate şi aditivate cu conservaţi şi coloranţi, pentru a hrăni prostimea. Televiziunea a pus pâinea şi circul laolaltă. Din partea mea ea să o şi mânânce.

De azi eu mănânc cevabun.ro

P.S.: Tocmai am aflat că în Italia a fost un cutremur grav. Mai mulţi italieni, poate şi români, au murit în Pescara. Pe Realitatea e un breking news: Zmărăndescu a fost adus la Tribunal. Să vă stea în gât!