„We thought, because we had power, we had wisdom.„Stephen Vincent Benet, Litany for Dictatorships, 1935

Politicienii ajunşi la putere au prostul obicei de a-şi aşeza perna în aşa fel încât să şadă cât mai bine şi mai mult pe ea. Uneori le mai cade. Parlamentarii PDL au determinat alegerea primarilor dintr-un singur tur şi măsura s-a întors împotriva lor. PSD a schimbat, cu gândul la Adrian Năstase, mandatul de preşedinte de la 4 la 5 ani şi acum îşi smulge părul pentru că de modificare beneficiază Traian Băsescu. Dacă parlamentarii, unii dintre ei incompatibili sau condamanţi penal, îşi croiesc legi în interesul propriu şi împotriva adversarilor politici, cum ne-ar putea ei convinge că nu procedează la fel şi împotriva noastră, a celor mulţi?

După ce s-a redescoperit legitimitatea Parlamentului, Crin Antonescu crede de cuviinţă că pentru a depăşi blocajele statului e necesar să fie înlăturată o parte din judecătorii Curţii Constituţionale, schimbat Avocatul Poporului, să fie înlocuiţi preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului şi să fie suspendat Băsescu. Citesc şi mă trec fiori reci. Pentru că această dorinţă de putere totală (evit să spun totalitaristă) vine din partea celor care acum 6 luni strigau, aici şi la Bruxelles, că trăim într-o dictatură. E înfricoşător, indiferent din partea cui ar veni o astfel de dorinţă de a anula orice urmă de opoziţie. Face parte din normalitate să înlocuim prefecţii, sefii serviciilor descentralizate, etc. Pot înţelege dorinţa de a înlocui, deşi tehnic nu văd cum se poate realiza, conducerea celor două camere ale Parlamentului. Poate chiar şi suspendarea preşedintelui, chiar dacă nimeni nu a venit cu o motivaţie constituţională. Dar dacă înlocuim şi Curtea Constituţională, ale cărei hotărâri nu ne mai plac brusc, dacă îndepărtăm toate filtrele care separă puterile în stat, cine ne mai poate garanta democraţia?

Domnule Victor Ponta, în calitate de jurist, cu sau fără doctorat, probabil ştiţi că rolul separării puterilor în stat este cel de a preveni acapararea şi folosirea puterii absolute de către o persoană sau un grup. Şi că blocajele nu fac decât să dovedească funcţionarea acestui principiu şi existenţa democraţiei. Aici pare o încercare de presiune a puterii legislative asupra celei judecătoreşti. Iar aici o nesocotire a unei hotărâri judecătoreşti.

Domnule Crin Antonescu, în calitate de profesor de istorie, probabil (ar trebui să) ştiţi că simpla alegere a reprezentanţilor nu duce automat la o bună reprezentare a alegătorilor. Vă recomand să citiţi Constituţia RSR. Tot poporul îi alegea şi pe reprezentanţii din Marea Adunare Naţională,  „organul suprem al puterii din stat”, cel  în faţa căruia trebuia să răspundă preşedintele RSR.

Domnule Daniel Constantinescu, în calitate de păpuşică a lui Dan Voiculescu, puteţi să-i transmiteţi acestuia că punerea semnului de egalitate (în Jurnalul de astăzi) între Iuliu Maniu şi Adrian Năstase e o insultă la adresa istoriei noastre. Un scuipat în obrazul celor care au suferit şi murit în închisorile comuniste.

În încheiere, domnilor lideri ai USL, ştiu că vă interesează numai părerea/voturile celor mulţi. Dar istoria o consemnează şi o scriu cei puţini.

P.S.: Amintirea lui Iuliu Maniu face şi mai evidentă absenţa unui Partid Ţărănesc credibil dar, paradoxal, previzibila tendinţă de regionalizare a Trasilvaniei la care, în funcţie de evenimentele ulterioare, sunt convins că o să asistăm.