Sunt un bou. Cel care trage (II)
Şi cum ziceam, statul nu prea ştie matematică. Deşi la începutul anului se făceau tot felul de calcule – mai mult din cuvinte decât din cifre, ce-i drept – după doar câteva săptămâni, matematica optimismului a început să alunece. Aşa se face că de la promisiuni de neimpozitarea profitului reinvestit pentru firme începând cu al doilea semestru al anului, pentru a stimula dezvoltarea economică, în urma măsurilor Guvernului firmele să fie nevoite să vină cu bani de benzină de acasă.
Impresionantul buget de la început, din care aproape 20% direcţionat către lucrări publice – aspect nemaiîntâlnit de pe vremea regimului Ceauşescu – s-a dovedit interesant doar pe hârtie, pentru că, în fapt, este insuficient şi imposibil de colectat. Astfel că Guvernul Boc s-a nevoit să înăsprească regimul fiscal pentru societăţile comerciale pentru a putea face faţă distracţiei.
Calculele ministrului Pogea au scos la iveală faptul că fără să crească TVA-ul (la care oricum suntem campioni europeni) cea mai rapidă formulă de îmbogăţire a bugetului ar fi înlăturarea unor facilităţi, cum ar fi deducerea combustibililor pentru societăţile comerciale. Sub pretextul, de altfel valid, că multe societăţi comerciale ard gazul (a se citi benzina) aiurea pe maşini care nu au nicio treabă cu producţia, Guvernul a decis, printr-o ordonanţă, că firmele nu mai pot să-şi considere cheltuieli deductibile costurile cu combustibilii decât dacă sunt firme de curierat sau distribuţie. Formula aleasă de Ministerul Finanţelor pentru a atrage bani la buget aminteşte mai puţin de matematică cât de metehnele acestui popor. În loc să declanşeze un blitzkrieg, controale şi să amendeze corespunzător firmele care se fac vinovate de practici necurate – şi, oho, câte sunt – MF a ales soluţia de a da în toţi boii. Numai că, aşa cum se ştie, firmele care se fac vinovate de sustrageri de la plata impozitelor către stat o vor face pe mai departe astfel încât povara va rămâne, ca de obicei, în sarcina boului. A celui care trage.
(va urma)