Îmi plac lucrurile gratuite. Mai puţin gesturile.

Îmi plac oamenii care cred în ceea ce fac. Un expat care locuieşte în Bucureşti îi spunea soţiei mele de un proiect de comunicare: o serie de conferinţe despre cum să depăşim criza financiară. Principala idee care s-ar susţine ar fi că pentru a depăşi mental criza trebuie să nu vorbim despre ea (un soi de anti psihanaliză). Dar pentru asta omul are nevoie de o serie de conferinţe.

Îi admir pe cei care-şi susţin  ideile şi se implică voluntar în sprijinirea lor. Fie că-mi plac mie sau nu. Ecologişti sau Martorii lui  Iehova. De câteva zile rulează o reclamă la stins lumina. Dar ca să-ţi intre bine în cap trebuie să porneşti televizorul cu câteva zile înainte dă o vezi. E ipocrizie toată ziua. Pâmântului.Care e în 28 martie.

Nu ştiu când e ziua Sfântului Patrick, dar am văzut că e cool să o sărbătoreşti. Că e verde, se bea guiness şi – cine ştie- poate cântă U2. În Bucureşti se va face ceva tevatură după câte am citit, pentru că există o fundaţie a unui român care a avut o străbunică irlandeză. Merita aşadar şi o trupă de dans irlandez.

Mă deranjează moda, trendul, "valul". Cu atât mai mult cu cât e vorba de idei şi credinţe. Să-l citeşti pe Cărtărescu, să te dedai veganismului, să-şi scoţi album, să scrii o carte. Că se poartă.

Azi dimineaţă, în trend, şi U Tv susţinea Ziua Pâmântului între promouri de tip "rămâi pe U tv".

Io nu mă bag la asta cu salvatul pământului, că mă depăşeşte. Personal m-aş mulţumi să-mi pot salva pământul din curte. Dar dacă voi vreţi să-l salvaţi, înainte de a face o documentare temeinică să vedeţi de unde să începeţi, ar fi bine să ştiţi cam cât o să coste Pământul pe care-l salvaţi căutările vostre pe Google:

7 grame CO2

per bucată de căutare.

Fie că are sau nu sens.