Poate nu aş fi atât de atent la accidente dacă nu mi-ar fi cu adevărat frică de ele. Tocmai fiindcă, prin definiţie, un accident scapă controlului şi previziunii şi intervine brutal în vieţile noastre. Şi, totuşi, o parte a accidentelor pot fi prevenite sau evitate. Suntem datori să încercăm asta.

Practica accidentelor de circulaţie obligă ca poliţistul să fie nu un bun psiholog, ci un excelent inginer, un bun cunoscător al legilor fizicii mecanice şi a aplicaţiior ei. Inginerii sunt cei care caută să citească în urmele de frână întreg filmul accidentului. Urmele de frânare spun cam tot. Viteza de deplasare, adaptarea la condiţiile meteo, starea autoturismului, reacţia şoferului şi intenţiile lui, traseul urmat de automobil. Fizica nu poate minţi. Oamenii măcar încearcă.

După ce, în ciuda evidenţei, PNL-ul a încercat să nege orice legături partinice cu PSD-ul iată că, în proximitatea alegerilor, nu mai poate nega şi se vede nevoit să recunoască public că cele două partide pregătesc o alianţă. Şi când, pe lângă ele bâzâie şi partidul televizor (a se citit Conservator) e clar că se pregăteşte o mare ofensivă împotriva duşmanilor comuni: Băsescu şi PD-L. Nu ştiu cum cum vor justifica pesedişti legătura cu fostul duşman în faţa electoratului său însă, cu siguranţă, mult mai greu le va liberalilor să se justifice în faţa propriului electorat. Să motiveze întoarcerea împotriva propriei istorii, încă de la alegerile trecute când Patriciu a finanţat PSD-ul. Tocmai pentru că nu se prea ştie cine a fost la volan în cazul accidentului, aşa cum va fi numit ulterior orice potenţial eşec.

Dar este oare un accident această răsucire? Pentru asta ar fi trebuit să existe urme de frânare, intenţie de ocolire, de oprire, dincolo de explicaţiile privind vremurile nefavorabile. Un specialist va şti tot timpul să interpreteze urmele de pe asfalt. Până şi un puşti teribilist, amator de curse ilegale, ştie că dacă accelerezi în viteza a doua şi tragi frâna de mână maşina se va întoarce brusc pe şosea. Dar ăsta nu e accident. Urmele spun clar. Ăsta e derapaj controlat.

Ce motiv mai bun ar avea preşedintele sa iniţieze un Pact pentru Educaţie decât cel de mai jos? Elena Basescu vorbeşte despre educaţie. Şi are nevoie.

Trăim într-o lume plină de mituri, născută din sferturi de informaţie, interpretări deformate, înţelegeri particulare şi bârfe care duc mai departe această „ştiinţă”. Ţinem cu dinţii de pretinsele noastre calităţi, într-o lume a minciunilor frumoase. Şi cum altfel am fi putut să fim, după ce am fost atâţia ani educaţi de un sistem mincinos, în fruntea căruia s-a aflat un cuplu de semi-analfabeţi mitomani, „ajunşi” oameni de ştiinţă şi cultură?

Dar mai suntem noi urmaşii celor mai buni şi mai drepţi dintre traci, aşa cum am fost învăţaţi şi, normal, ne place să credem?

Când Anthony Bourdain , după o experienţă dezamăgitoare în România, ne-a considerat ţara nu tocmai ospitalieră, o bună parte a românilor care au intrat pe site-ul americanului s-a apucat să-l înjure copios. Şi cum altfel să-ţi dovedeşti ospitalitatea legendară decât arătând ostilitate şi mârlănie. Avem ospitalitate, doar că te costă. Mult. Şi, apoi, să nu uităm să le spunem americanilor că, nu-i aşa, sunt nişte proşti şi nişte inculţi. Aşa o fi, numai că defectele altora nu ne umplu neapărat pe noi de calităţi.

Ne-am învăţat prost. Sa ascundem mizeria sub covor când ar trebui să facem curăţenie. Să pune un pansament care să acopere buba, când ar trebui să tăiem adînc şi să înlăturăm infecţia.

Dar proastele învăţături nu pot fi înlăturate când continuăm să ne minţim, mai ales în privinţa învăţământului nostru care, probabil mulţi încă cred sincer, e net superior altor sisteme. Aici nu e vorba de inteligenţă sau capacitate, ci de sistem şi metodă. Astea ne lipsesc. De aceea cred că semnarea de către toate partidele politice a unui Pact pentru Educaţie reprezintă primul pas -atenţie, nu suficient, deoarece trebuie urmat de o strategie – pentru îndreptarea celei mai periculoase dintre minciuni: că sistemul nostru de învăţământ este competitiv.

„Statele Unite au 3000 de universităţi însă numai la 57 dintre ele se pot obţine titluri de doctor, iar la noi poţi să ajungi doctor şi la Universitatea din Caracal”

” Un copil are aproximativ 25 de ore de şcoală săptămânal, în vreme ce profesorii au doar 16 ore. De ce credem că toţi copiii pot să facă mai mult decât profesorii?”

Acestea sunt două dintre ideile vehiculate de Traian Băsescu după semnarea Pactului pe care l-a iniţiat şi care ar putea fi cel mai important proiect politic al ultimilor ani. Dar cine putea să joace rolul – necesar – de mythbuster, dacă nu el, care e un antimit românesc?

Şi când spun că e un antimit românesc, mă gândesc că a fost ales de români să-i reprezinte, în ciuda sluţeniei sale evidente. Româniilor le e”urât” când sunt singuri aşa că îşi ţin de urât unii celorlalalţi. Fătul e frumos, copiii se joacă frumos, lumea se împarte în frumoşi şi urâţi motiv pentru care „cum arată?” e prima întrebare după ce ai cunoscut pe cineva. Imagologia românească se învârte în jurul frumuseţii. De aceea e suprinzător nu că am ales tot un fost comunist şi că, un popor ale cărui valori sunt mai degrabă estetice decât morale, a ales un preşedinte departe de standardele sale de frumuseţe.

Şi, culmea, asta e unul dintre singurele mituri care se confirmă: românii sunt frumoşi.

Ion Iliescu si Adrian Nastase  s-au intalnit, vineri seara, la negocieri pre- electorale cu liderii PNL. Conform unor surse din interiorul celor doua formatiuni politice, de la discutii a lipsit liderul PSD, Mircea Geoana. Conducerea celor doua partide au discutat despre o eventuala colaborare in campania electorala precum si despre formarea unui guvern PSD-PNL, dupa alegerile din 2008.  Ultima data? Oare?!

Dialog din Biroul Permanent Naţional al PSD, reconstituit de sursele Evenimentului Zilei.

Mircea Geoană (hotărât): Depunem moţiune de cenzură şi facem anticipate. Mergem la Băsescu şi îi spunem în faţă că e responsabil de acest blocaj şi că trebuie să găsim împreună o soluţie.

Ion Iliescu (neclintit): Nu depunem moţiune. Dăm jocul în mâna lui Băsescu.

Mircea Geoană: Respingem toate guvernele propuse de Băsescu şi, dacă nu vrea anticipate, rămânem cu guvernul ăsta, care va îndeplini până în toamnă doar atribuţii administrative.

Miron Mitrea (preocupat): Suntem legaţi de mâini şi de picioare, trebuie să facem ceva spectaculos, o ruptură. Dacă nu facem ceva spectaculos, o să pierdem alegerile.

Marian Vanghelie (destinzând atmosfera): Staţi liniştiţi că oricum le pierdem. Important e să le pierdem bine.

Vasile Dâncu: Eu zic să depunem moţiune de cenzură. Chiar dacă nu ajungem la anticipate, demonstrăm că suntem partid de opoziţie şi ne delimităm de liberali.

Titus Corlăţean: Poate discutăm serios dacă ne asumăm nişte majorităţi pentru consiliile judeţene încă dinainte de alegeri. Că şi aşa suntem ţinte pentru Boc şi Stolojan, care spun că suntem în concubinaj cu liberalii. Majorităţile oricum trebuie formate. Discutăm şi cu unii, şi cu alţii. Şi vedem atunci dacă liberalii se mai ţin fete mari.

Ion Stan: PDL e în ascensiune. Nu mai avem timp. Trebuie să ne apucăm de lucru şi să ne mobiliză m vectorii electorali.

Marian Vanghelie (şiret): Ia gândiţi-vă cum ne-am fi comportat dacă Ion Iliescu şi Adrian Năstase conduceau partidul. Vă spun eu! Am fi depus moţiune de cenzură şi o şi votam, şi dărâmam guvernul! Şi i-am fi distrus şi le-am fi arătat că suntem cei mai tari, că suntem un adevărat partid de stânga!

Nicolae Văcăroiu (apăsat): Eu atât vă spun. Gândiţi-vă că ajungem la mâna lui Băsescu dacă dărâmăm guvernul. Ascultaţi-ne pe noi cei mai bătrâni. Totul e în mâna lui. Să fim raţionali, nu avem timp de moţiune sau de anticipate.

Adrian Năstase (temperat): Haideţi să mai vorbim o dată cu liberalii. Să mergem cu 5-7 teme. Dacă nu iese nimic, putem să ne gândim şi la folosirea altor instrumente.

Mircea Geoană (iritat): Ce să mai vorbim cu ei? Ne pierdem timpul. De un an de zile îşi bat joc de noi!

Ion Iliescu (tolerant): Să-i lăsăm în plata Domnului şi să ne ocupăm de campanie.

Adrian Năstaste (insistent): Trebuie să vorbim cu liberalii să vedem dacă se mai poate face ceva în perspectiva unei colaborări.

Mircea Geoană (resemnat): Bine, dar e ultima oară.

Cine cunoaşte ştie. Dacă la o intersecţie nesemnalizată, din stânga ta vine un Jeep, poţi să uiţi de prioritatea de dreapta. Jeep-ul are întotdeauna dreptate. De aia s-a inventat prioritatea de Jeep. Ca sa nu mori nevinovat.

Cu poanta asta cu prioritatea de Jeep, nu e de glumă, mai ales că nu se demodează niciodată, în special în Bucureşti. Îi recunoşti uşor. Au maşini mari, agresive, posibil negre, accelerează pe contrasens şi se aşează primii la semafor, îţi taie calea şi îşi văd de drum mai departe. Cu siguranţă că au treburi serioase şi e logic să se grăbească.

În replică la cei răi, din preaputernicul Jeep, au apărut cei buni, din preacinstita Dacie căci, se pare, maşina-l face pe om.

Se prea poate ca tonul să-l fi dat Cristian Tudor Popescu, jurnalistul căruia Dacia şi fâşul – revendicat din colecţia vestimentară a revoluţionarilor cu pulover pe gât – i-au dat aura asta inpenetrabilă. „E dat dracu ăsta. Dar e cinstit, nu vezi că umblă cu Dacia, nu ca ăia?!”

Iliescu nu conduce. Dar ne-a condus destul pe noi. Însă, dacă ar fi făcut-o, ar fi făcut-o din Dacie. Altfel nu are nici un rost să te crezi sărac şi, implicit, cinstit.

Ultimul care a apărut la linia de start a competiţiei „cine-i mai cinstit din ţară, are Dacie şuchară”, pare să fie arbitrul de fotbal Alexandru Tudor. Despre el spun jurnaliştii şi oamenii de fotbal, chiar şi cei care cred că „i-a furat”, că e cinstit, incoruptibil. Iar argumentul e tot cel din parcare fiindcă, pretextează ziariştii, merge de 15 ani cu aceeaşi Dacie.

Dar, chiar şi după ce a greşit neacordând două penalty-uri într-un meci – care, în opinia mea, nu ar fi schimbat rezultatul meciului decât ca nuanţă, Steaua merita să câştige la o jumătate de gol diferenţă – Alexandru Tudor este creditat în continuare ca cel mai cinstit arbiru din România. „Când toate maşinile vin din faţă…” spune Tudor după acuzele de după meci, fie eşti pe sens opus, fie din faţă vin Jeep-urile finanţatorilor din fotbal. Iar Jeepul are întotdeauna prioritate.

Am fost şi eu sărac. Dar atunci nu aveam nici permis şi nici Dacie. Aşa că nu pot să-mi dau seama daca-am fost cinstit vreodată. Bine măcar că m-a ferit Dumnezeu să am Jeep!