In politica, ca in viata, totul e frumos pana se ajunge la bani. Prietenia tacita dintre PSD si PNL, care a avut ca scop mentinerea liberalilor la guvernare, pare a intra in impas cand e vorba de bani. Cu bugetul in mana si prietenia PSD-stilor in ceafa liberalii simt ce inseamna sa ai prin preajma, in an electoral, un partid darnic.

Dupa ce a marit pensiile, fara sa aiba surse concrete de finantare, Guvernul a fost inghesuit astazi la Senat de PSD, PRM si PC. Senatorii au aprobat reducerea TVA-ului la alimente de baza la 5% in ciuda opozitiei liberalilor aflati la putere. Oricat de bune ar fi masurile ele trebuiesc si realizate. Iar pentru asta e nevoie de bani. Care nu prea mai sunt. Liberalii stiu, pesedistii cer, sindicatele urla. Ca asa e in an electoral. Ca la restaurant. Trebuie sa stii cand sa ceri. Mai ales cand platesc altii.

Avem o tara. Si doi gradinari. Care au inceput sa se sape.

Ati citit Masurarea lumii scrisa de Daniel Kehlmann? Nu? Inca nu e prea tarziu. E o lectura placuta, inteligenta, scrisa cu un umor care poate contrasta cu rigoare germana a autorului, ce razbate din documentarea subiectului. Nu numai ca cititi o carte buna dar intelegeti mai usor cat de importanta si de complicata e masurarea lumii.

Pentru a verifica cat de importanta e masurarea pamantului va invit sa va amintiti, din cunostintele de la scoala, suprafata Romaniei. Hai ca nu va vede nimeni ca va uitati pe wikipedia. In fond nu e un concurs. Deci? V-a dat 237.500 km^{. Wikipedia da} 238.392 km²(?). Ok. Ceva de genul asta am invatat si eu la scoala. Dar s-ar putea sa avem o surpriza. Un oficial din interiorul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate ma asigura ca in curand vom afla adevarata suprafata a Romaniei rezultata din masurarea fizica a ei.

Desele reorganizari teritoriale, pierderea unor provincii si/sau recastigarea altora a facut ca suprafata Romaniei sa fie totalizata din calcule nu din masuratori. La toate astea s-au adaugat rotunjirile comuniste. Nu era destul sa avem productii record la hectar, trebuia sa avem si multe hectare. Asa se face ca am invatat o suprafata mincinoasa a Romaniei care , in realitate, se va dovedi a fi mai mica.

In lungul proces de demitizare a Romaniei si romanilor trebuia probabil sa trecem si prin asta. Suntem mai putini decat credeam, pe o suprafata mai mica, poate nu chiar atat de destepti si curajosi, cu un sistem de invatamant nu doar prost ci si dezinformat, cu unul sanitar care nu ne poate tine in viata.

Ce ne-a mai ramas? Marea si Carpatii. Oare?! De la acelasi oficial al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate am aflat ca nici Carpatii nu se ridica la inaltimea cunostintelor noastre de la scoala. De ce? Auziti enormitate: fiindca au fost masurati cum se cuvine de la nivelul marii dar nu de la cea Neagra. Cum de la care. De la Marea Baltica!

Am vazut in direct explicatia domnului Mircea Ciopraga vizavi de logica taxei de poluare. De poluare nu de anti-poluare. Pentru cei care nu stiu ce si cum exista inregistrarea de mai jos.

S-a inteles?

1. CNSAS-ul a intrat in moarte clinica, fara sperante de resuscitare, dupa ce Curtea Constitutionala l-a declarat „instanta extraordinara”. Intamplarea face ca revelatia CC sa vine dupa opt ani de la infiintarea CNSAS, la cateva zile (poate saptamani) inainte ca institutia sa verifice dosarele judecatorilor.

Concluzie: Nimeni nu-i judeca pe judecatori. Oameni sunt si ei. Nu-i judecati prea aspru.

2. Manifestatiile de protest, de amploare si durata, anuntate de catre 23 de organizatii non guvernamentale -nemultumite de desfintarea  institutiei – s-au bucurat de o participare de 500 de persoane. Daca facem un calcul simplu ar fi fost suficient ca membri ONG-urilor sa vina cu familiile pentru ca numarul participantilor sa fie dublu.
In comparatie, la Ankara, o manifestatie de protest fata de decizia introducerii valului islamic in universitatile turce, a strans 120.000 de persoane.

Concluzie: Spre deosebire de turci noi avem mai dezvoltat simtul umorului decat cel civic.

3. PSD, PNL si PDL au venit fiecare cu cate o propunere de remediere a situatiei CNSAS. Evident, solutiile sunt diferite, ba chiar antagonice. Compromisul? La fel ca in privinta votului uninominal. Imposibil.

Concluzie: Matematic, daca o locomotiva pleaca din punctul A si alta din punctul B, teoretic se vor intalni in punctul C. Daca trei propuneri politice pleaca din trei puncte diferite vor ajunge la …puncte, puncte

„Oricat demult as vrea sa ma prefac ca nu ma intereseaza, sunt prea gras ca sa par tragic. Dar sunt tragic. Si sunt gras. Insa si mai ridicol ar fi sa incerc sa slabesc pentru a intra in rolul care mi l-a harazit destinul. Ca un superman alergand dimineata prin parc in speranta ca spre seara va intra in constumul potrivit rolului sau. Eu nu sunt asa. Recunosc: sunt gras. Si intreg ridicolul existentei umane se opreste la marginea fiintei mele grase.

Cine sa creada in martirajul meu? Martirii sunt slabi, cu obrajii supti, pielea palida, parul transpirat si rar lipit de cap, privirea patrunzatoare (sau poate sfarsita, in functie de perioada suferintei). Asa ar trebui sa arate acesti atleti ai suferintei, campionii durerii si performerii mantuirii. Cine isi poate inchipui un Isus gras, gafind de efort in timp ce urca Golgota, soldatii romani luptandu-se cu trupul greu de urcat pe cruce, carnea grasa a corpul rastignit atarnand grotesc?

Dintr-un motiv sau altul suferita presupune corpuri lemnoase, descarnate, dezhitratate, lipsite de vlaga, epuizate de atata suferinta. Se crede ca tristetea e insotita de lipsuri, saracie, boli incurabile, sentinte inatacabile ale existentiei. E aproape patologic: personajele tragice sunt stravezi de atata slabiciune

Iar eu, priveste (!), pleznesc de atata aparenta bunastare. Cine sa creada in tristetea mea cand da cu ochii de rotunjimile mele. Mai rau chiar, se considera, nu stiu din ce motive, ca oamenii grasi sunt bonomi, joviali si plini de viata. Ce e asta?O gluma facuta de vreun slabanog? Sau de vreun grasan care se crede amuzant, jovial si plin de viata? Eu unul nu sunt deloc amuzant. Nici n-as putea sa fiu. Sunt chiar asa cum nu par: tragic. ” Gabriel (personaj – alter ego al subsemnatului ?! – din romanului neterminat „Suprasarcina”)

Caldura mare monser, caldura mare.