Totul se invarte in jurul tribunelor. Fiindca acolo, sus si de jur imprejurul arenei, inca din Imperiul Roman, se manifesta deopotriva puterea si slabiciunea. Ale suveranului, ale patricienilor si ale plebei. Dreptul de viata si de moarte coboara din tribune. Atunci si acum. Plebea de la peluza si patricienii de la oficiala. Suveranul din maybach. In teren, gladiatorii.

Nimic nu e mai periculos, atunci si acum, decat un suveran nepriceput si necioplit, venit din randul plebei si urcat ca un furuncul in fruntea ei.

In noua Europa, fanatismul si cele trei teme principale ale sale sunt depasite. Doar ca, in specialul Balcani sunt extrem de periculoase. Pe toate le exploateaza in estropierea sa intelectuala Gigi Becali. Fanatismul religios, sportiv si nationalist. Cand face aluzii grosolane la Kosovo, inaintea meciului cu CFR Cluj, face apel la cel putin doua dintre ele.

Cat de periculos e fanatismul religios, sportiv si nationalist in Balcani? O spune chiar Becali, machedonul, balcanicul prin excelenta, in ignoranta sa, cand face aluzii inflamante la situatia politica din fosta Iugoslavie.

La inceputul anilor ’90, scanteia care a declansat razboaiele din fosta Iugoslavie a fost aprinsa pe stadioane.

In timpul unui meci Partizan Belgrad si Dynamo Zagreb, un conflict sangeros dintre suporterii ultranationalisti ai celor doua echipe a constituit prilejul declansarii unui conflict armat anticipat. Arkan, seful militiilor paramilitare sarbe din razboaiele contra croatilor si bosniacilor a fost liderul galeriei echipe Steaua Rosie Belgrad, iar foarte multi dintre subalternii lui erau, de asemenea, recrutati dintre „tigani”, suporterii fanatici ai acestei echipe.

Bad Blue Boys, fanaticii suporteri croati ai echipei Dinamo Zagreb, au un monument langa stadionul Maksimir din Zagreb care ii comemoreaza pe cei ce “au inceput razboiul pe acest teren”. Intr-adevar, in primavara lui 1990, Dinamo a jucat cu Steaua Rosie si meciul s-a intrerupt repede. Bad Blue Boys au atacat cu pietre iar trupa “tiganilor” de la Steaua Rosie a fost scoasa din stadion cu elicopterul. Bad Blue Boys au plecat pe front, cu însemnele clubului pe uniforme.

In 1991, Steaua Rosie a batut tot si a devenit Campioana Europeana iar Arkan a pus mana pe comando-ul “tiganilor”. Slobodan Milosevici l-a instrumentat prompt si fanii au devenit baza bandelor criminale trimise in Bosnia. Tot cu insemne de club la tresa.

Ce a urmat se stie. Ce urmeaza mai putin. Cu atat mai mult cu cat precedentele, adevarate sau false, de naturi asamanatoare sau total diferite, nu exista in politica. O „spun” americanii care accepta declararea independentei unilaterale a Kosovo fara sa tina seama de propriul precedent al Razboiului de secesiune.

Cert este ca, in acest an electoral, dincolo de mesaje politice cu adevarat europene, pe strategii si programe, pe fonduri si proiecte, se vor strecura mesajele anacronice ale Balcanilor: fanatismul religios, sportiv si nationalist.