Doi ani de „photos with memories”
Azi s-au implinit doi ani de la lansarea photoblogului „photos with memories”. Asta e prima imagine de pe blog, draga mie ca e din Art Club. La mai multi ani, Tiberiu, si sa nu-ti tremure mana pe obiectiv.
Azi s-au implinit doi ani de la lansarea photoblogului „photos with memories”. Asta e prima imagine de pe blog, draga mie ca e din Art Club. La mai multi ani, Tiberiu, si sa nu-ti tremure mana pe obiectiv.
Nici macar nu e vorba despre Gigi Becali si ce mizerii a mai spus. Pe cine a mai facut comunist, taran, zdreanta sau hahalera.
Nu e vorba nici macar despre cei care sustin un politically correct pentru oameni si animale. Deopotriva. A oricaror exagerari. A celor de la Animal Planet sau a politiei animalelor.
Poate, mai degraba, e culpa educatiei de gradina zoologica pe care am primit-o. Ni s-a spus de o mie de ori: nu hraniti animalele! Nimeni nu ne-a spus insa cat de nociv e sa le filmam.
Cand am inventariat acum vreo cinci ani, pentru Cotidianul, numarul de sefi oficiali normati prin Codul Profesiilor din Romania, am numarat vreo 230 (daca memoria nu ma insala) de tipuri de oameni care pot fi incadrati ca atare in cartea de munca. Exista, asa cum exista profesia de dulgher sau cofetar, si profesia de sef. Ca e sef de cabinet, sef de trib sau cocalar sef, nici nu mai conteaza. Fiindca seful e sef.
Insa astia sunt doar sefii oficiali. Exista la tot al treilea roman un sef, si la tot al doilea un sef in asteptare, de rezerva sau in devenire. Unde sunt mai mult de trei prieteni intr-un grup unul musai e sef. Sau macar se pretinde. Face parte din instinctul animalic al speciei sa se supuna „masculului Alfa” si din tipicul national sa proclame pe cineva sef ca sa aiba cui sa-i duca plocoane.
Viata n-are farmec fara sef. Fiindca seful nu vine singur. Niciodata. Vine cu „fata lui sefu'”, „nevasta lui sefu'”, „masina lui sefu'”, „telefonul lui sefu'” si, al mai a dracu’ din cati exista: „sefu’ lui sefu'”. Asta e un monstru. Fiindca trebuie sa-l pupi in cur de doua ori. O data pentru tine, o data pentru sefu’.
Cel mai bun roman e cel care are cel mai bun sef. Nu de putine ori prieteni buni se cearta pe marginea celui mai greu trivia din istorie: cine are cel mai bun sef? Familii model au divortat din lipsa de consens. Sau fiindca se culca cu sefu’?
Romanii au sefi peste tot, pe unde nu te astepti si, mai ales, pe unde nu e nevoie. Am aflat de la stiri ca celebrul Costica Argint, „liderul Romilor din Italia”(asa-i zice la stiri), cel care s-a intalnit cu „seful Guvernului de la Bucuresti” si s-a pupat cu „seful diplomatiei romanesti” in urma cu cateva saptamani, a fost arestat de carabinerii italieni pentru santaj.
Din nefericire, in vreme ce avem cea mai mare densitate de sefi la mia de locuitori, avem si cel mai mare deficit de profesionisti. In politica de la Bucuresti, la fel ca in afaceri unde banii se muta dintr-un buzunar in altul sa fie toate bogate pe rand, un numar limitat de persoane sunt mutate de pe un post pe altul. Faptul ca Melescanu a fost luat de la Armata si propus la Justitie iar fostul Secretar General al Guvernului, Radu Stroe, a fost nominalizat pentru Armata, arata ca avem putini oameni pe multe posturi. Noroc ca-i place sefu’. Pe rand.
Hai ca trebuie sa plec si io ca ma suna sefu’.