Andrei Iucinu, personajul de astazi, s-a nascut greu. A fost o nastere complicata, inedita si, pe alocuri, scandaloasa. Evident ca Andrei Iucinu nu s-a nascut din nimic. Dar isi mai aminteste cineva cum s-a nascut?

La inceput a fost un embrion de telenovela, un copil nelegitim si nerecunoscut al lui Dumitru Tinu, actionar majoritar la Adevarul SA, venit de nicaieri sa-si mosteneasca tatal. Nimeni nu ii dadea mari sperante de a deveni fat.

Vadim Tudor a vazut potentialul experimentului „in vitro” si l-a luat in laboratorul sau. De abia dupa ce a participat la condamnarea comunismului alaturi de ceilalti PRM-isti Iucinu a primit de la Vadim Tudor, alaturi de un sut in fund, statutul de „avorton”. Probabil fiindca tanarul peremist nu a avut destula forta sa dea din picioruse si sa-l impinga pe Liiceanu de la balconul Palatului Parlamentului.

Si totusi, sarcina a fost dusa la termen si Andrei Iucinu s-a nascut in aceasta saptamana dupa ce s-au epuziat toate caile de atac prin care ar mai fi putut pusa la indoiala paternitatea lui Dumitru Tinu. Noul nascut e frumos si sanatos si toata lumea il iubeste. Parca prea mult.

Paradoxul e ca, de abia acum cand i-a fost recunoscut tatal natural, Andrei Iucinu e inconjurat de politicieni dornici sa-l infieze impreuna cu actiunile sale de la Adevarul. Numai ca adevarurile in lumea noastra sunt subtile si volatile. Cand vor afla ca Andrei Iucinu, mostenitorul partial al cvasi-falimentarului Adevarul SA, nu prea are nici un drept la actiunile Adevarul Holding, actualul editor al cotidianului „Adevarul”, tare imi e ca tanarul va ramane din nou orfan.

Nici Dickens nu putea inventa un destin mai trist.