Sfarsit de toamna cald in Piata Universitatii. „Sambata eu voi fi in Piata Universitatii, e ultima sambata din trimestru. Daca oamenii vor veni, ma vor gasi acolo”, a anuntat joi, la TVR1, presedintele Traian Basescu, facand referire la promisiunea sa dupa referendumul din 19 mai.

Si vor veni probabil destui. Mai indrumati de PD, mai cu drag de presedinte, mai fara ocupatie pe acasa.

Dar, ca nu cumva popularitatea lui Basescu sa dea pe dinafara, fostul presedinte Emil Constantinescu a anuntat si el o contramanifestatie.

Constantinescu lanseaza Manifestul pentru o Romanie curata si cheama „toate victimele mineriadelor, toate persoanele si organizatiile care au participat la marele miting anticomunist din 1990, pe toti cei care respecta democratia si valorile statului de drept” sa semneze „Apelul la Constiinta”, care va fi distribuit in Piata Universitatii sambata, incepand cu ora 11.00, transmite un comunicat al fostului presedinte, remis presei vineri.

Daca Basescu isi joaca rolul lui, de populist daca vreti, Constantinescu joaca rolul altuia si o face prost si straveziu. Pentru ca daca Basescu face referire la referendum si emulatia populara de atunci, Constantinescu apare in paralel cu imaginea sa de atunci alaturi de Iliescu, cerand acum victimelor acestuia -cele ale mineriadelor – sa se alature acestui demers impotriva istoriei.
Nu am nimic cu o contra-manfestatie, mai degraba cu manifestatia initiala. Ce ma deranjeaza insa in acest demers al lui Constantinescu este intentia de a folosi victimele mineriadelor in propriile manipulari dupa ce a pactizat si fractizat chiar cu calaul acestora: Ion Iliescu.
Constantinescu se dovedeste a fi inca o data slab, frustrat si ranchiunos, incapabil sa scrie istoria, motiv pentru care se agata de evenimentele ei. Probabil disperat si confuz. Altfel nu-mi explic de ce isi sacrifica rolul principal pe care l-a avut atunci pentru cel de figurant de astazi. E si asta o forma de a te autoanula.
Candva, dincolo de simbol, Piata Universitatii va redeveni un loc public. Putem spera asadar ca se vor spala si scuipatii care mai stau prin ea.

Senatorul PRM Mitica Dragomir a facut o lege. Nu doua, nu trei, nu o suta. E mult? E putin? Nu stiu. Cert e ca e ceva. Mai ales ca, spre deosebire de altii a avut bun simt si a facut o lege la care, cel putin teoretic, trebuie sa se priceapa. Si cand spun asta, repet, nu ma pronunt daca legea e buna sau rea fiindca alta este tema acestui material, ci spun doar ca e in domeniul sau de activitate:organizare fotbalistica. Asa se face ca presedintele Ligii Profesioniste de Fotbal a inaintat legea pentru combaterea huliganismului pe stadioane.

Ca legea are contestatari nu suprinde pe nimeni. Ce ma suprinde pe mine insa este ca, dupa o intalnire cu suporterii contestatari, Corneliu Vadim Tudor, presedintele PRM si teoretic superiorul pe aceasta linie a lui Mitica Dragomir, a constatat ca legea trebuie modificata si a dat asigurari ca seful LPF o va face. Si aici urmeaza partea frumoasa.

Nu numai ca Mitica Dragomir a infirmat orice modificare dar a lasat sa se inteleaga ca e gata sa plece din PRM daca situatia si pruncul sau legislativ o cere. In plus a replicat sec: „Domnul Vadim Tudor putea sa aduca obiectii in Senat inainte de a vota legea”. Gura pacatosului adevar graieste iar in acest caz CV Tudor fie e mai putin pregatit decat suporterii care i-au deschis ochii asupra deficientelor unei legi pe care a votat-o fie, mult mai plauzibil si mai trist, a votat fara sa o citeasca. Repet, nu stiu ce contine legea si cine are dreptate insa stiu ca o lege, inainte de a fi votata, trebuie citita. Si e doar un exemplu despre cum functioneaza actul legislativ.

Ieri, ministrul Muncii si senatorul PNL Paul Pacurariu a aflat ca este invinut de acte de coruptie si ca DNA a cerut comisiei speciale de la Controceni avizul pentru a incepe o ancheta. Asa cum cere datina romaneasca ministrul a facut o conferinta de presa unde a facut traditionala declaratie ca e vorba de o razbunare politica. Ca e vorba de una sau de alta vom afla sau nu vom cunoaste niciodata. Ce vom sti e ceea ce ne-a spus chiar domnul ministru si anume ca „nu stie cum va putea sa traga la raspundere DNA daca se va dovedi ca nu e vinovat si imaginea ii ramane patata”, ca a intrebat incoace si incolo si chiar nu stie nimeni sa-i spuna deoarece mi(ni)sterul nu are specialisti in drept penal.

Si tocmai de sinceritatea dezarmanta a domniei sale imi e frica. Imi e teama ca domnul senator, membru al Legislativului, posesor de imunitate parlamentara, putere suprema in stat, mijloc de control al celorlalte puteri, nu e capabil – sau nu stie -sa se apere in fata altor autoritati ale statului. Si atunci noi ce sperante avem in fata unui stat pe care personal, nu atat in teorie cat in practica, il consider opresiv?

Declaratia de ieri a senatorului Paul Pacurariu e echivalentul protestului pe macara pe care l-ar intreprinde unul dintre alegatorii sai disperati.

Sa vina pompierii, politia comunitara si vreo ruda a ministrului sa-l convinga sa coboare de pe macara. Sa rugam un alt senator sa faca un proiect de lege ca sa-l apere de dusmanii sai politici. Iar daca nu-l citeste nimeni poate trece prin Senat. Mai bine asa. Ca daca-l citeste iar ies discutii.