Devierea antisemitismului
Etimologic, asa cum sustine actualul dictionar al limbii romane, termenul antisemitism se refera exclusiv la discriminarea evreilor pe considerente etnice si religioase.
Acum insa, asitam la un nivel de curbura a intelesurilor comune. Astazi, in Europa si America de Nord, firavele, cvasi-inofensivele si totusi atent observatele miscari neonaziste, vizeaza din ce in ce mai putin grupurile persoanelor de origine iudaica. Noul „hobby” al neonazismului occidental sint arabii. Ei sint dusmanul, arabii sint noua tinta, spre ei se indreapta noul inteles al termenului „antisemitism”.
Popoare semite alaturi de sirieni si evrei, arabii, prezenti in majoritatea statelor occidentale, au devenit din muncitori necalificati, ignorati si prost platiti, imaginea de temut a terorismului.
Daca occidentalul de rind ii priveste cu suspiciune si frica, pentru multi politicieni ai partidelor conservatoare ei devin doctrina la fel cum pentru extremistii de „strada” ei sint noile tinte.
Pericolul noului antisemitism provine nu atit din riscul direct pe care acesta il presupune ci din simpatia de masa de care acesta se bucura in rindul societatiii. Daca vechiul antisemitism era blamat si respins de oamenii de bun simt, noul antisemitism isi face loc tocmai in rindul crestinilor occidentali care se simt de doua ori amenintati de catre arabi. Fiindca, dincolo de amenintarea la adresa vietii si securitatii, crestinul occidental isi vede amenintata si baza credintei sale.
O cruciada moderna, oricum ar fi ea, nu e altceva decit expresia noului antisemitism. Si, din pacate, lucrurile nu se vor opri aici. Pentru ca cele doua extreme sa se atinga, teroristii arabi si noii antisemiti, va curge mult singe nevinovat „din rindul celor prinsi la mijoc”, adica noi, ceilalti.