„Atat li s-a repetat la televizor prostia cu „Presedintele impaiat la Cotroceni” incat multi oameni au ajuns sa o creada. Cand esti bombardat zilnic cu o anumita interpretare, de catre analisti si ziaristi prosti sau smecheri, e normal sa ai un fel de reflex: iar a zis Basescu ceva anticonstitutional de Geoana.
Dar juristii de la PSD care au cautat motive de suspendare ar fi trebuit sa stie ce scrie in Constitutie. Si, mai ales, ar fi trebuit sa stie ca exista precedente ale Curtii Constitutionale care arunca in penibil motivatiile gasite de ei.
Sa le luam pe rand. ÃŽn avizul nr. 1/1994, Curtea a respins solicitarea de suspendare a presedintelui Iliescu (pentru declaratiile prin care le cerea judecatorilor sa nu mai restituie casele nationalizate). Curtea a decis atunci ca „afirmatia domnului presedinte Iliescu reprezinta o optiune politica fara nicio relevanta juridica”. Deci, ca sunt acoperite de imunitate. Curtea nu doar ca a reconfirmat aceasta imunitate, dar a decis ca ea functioneaza chiar si cu privire la declaratiile in legatura cu decizii date de judecatori, pe principiul: doar le-a comentat, nu are puterea sa le ordone ceva. Poate multora nu le place aceasta idee – ca presedintele poate comenta inclusiv deciziile instantelor. Nici pe mine nu ma incanta, dar asa a decis Curtea atunci. Antonie Iorgovan era membru al Curtii Constitutionale la acea vreme. Iar acum vrea sa-i puna lipici pe buze lui Basescu pentru orice declaratie.
Sa mergem mai departe. ÃŽn 2004, Curtea dadea Decizia 339, prin care ii permitea presedintelui Iliescu sa candideze pe listele PSD pentru Parlament. Opozitia de atunci (intre care si deputati ai PD) a sesizat ca asta incalca articolul privitor la rolul de mediator al presedintelui. Adica acelasi articol invocat acum de PSD impotriva lui Basescu. Ca sa vezi cum se intoarce roata istoriei! Ce a decis Curtea? Ca presedintele in functie poate candida pe listele unui partid, ca, implicit, poate lua parte la campania electorala si ca cerinta constitutionala de mediere nu este afectata. Basescu nici macar nu a ajuns pana acolo.
În 2005, Nastase si Vacaroiu au sesizat Curtea in legatura cu un interviu al lui Basescu prin care solicita alegeri anticipate si schimbarea presedintilor Camerelor. Prin Decizia 53/2005, Curtea a decis ca „afirmatiile imputate presedintelui Romaniei nu sunt acte, actiuni sau omisiuni, ci simple declaratii cu caracter exclusiv politic”. Acoperite deci de imunitate, spune verdictul. Confirmand ca aceasta imunitate functioneaza si in legatura cu opinii referitoare la Parlament si la ce anume ar trebui sa voteze parlamentarii. Decizia 53 mai spune: „Orice candidat la functia de presedinte al Romaniei propune electoratului o doctrina politica, un program pentru a carui realizare va actiona, in cazul in care va fi ales”. Îmi pare rau ca nu am spatiu sa citez in intregime verdictul (il gasiti pe site-ul Curtii), dar in paragraful urmator Curtea spune ca interdictia de a nu fi membru de partid nu exclude „posibilitatea exprimarii, ÎN CONTINUARE, a opiniilor politice, a angajamentelor si a scopurilor prezentate in programul sau electoral ori sa militeze si sa actioneze pentru realizarea acestora”. Recititi fraza: presedintele este liber sa militeze si sa actioneze pentru realizarea doctrinei si a programului sau. Curtea Constitutionala a decis ca presedintele poate fi jucator, daca el decide asa.
Nu imi ramane decat sa fac o constatare si sa adresez un indemn. Constatarea: acuzatiile aduse de PSD in documentul de suspendare sunt acoperite de precedentele Curtii Constitutionale si judecatorii de acolo nu isi pot intoarce deciziile din trecut fara sa se faca de ras. ÃŽndemnul: oameni buni, cititi singuri Constitutia, nu mai ascultati prostiile de la televizor!” Articol semnat de Cristian Ghinea in Romania Libera

Raspunsul subsemnatului, pe site-ul www.realitatea.net, la intrebarea: Credeţi că, în condiţiile în care Parlamentul a adoptat Legea referendumului în varianta PSD, preşedintele Traian Băsescu va fi demis?
„Nu cred si nici nu ar fi normal. Nu cred pentru ca institutia prezidentiala, indiferent de cine a fost reprezentata ea (exceptie facand Ceausescu)a fost tot timpul mai populara decat cea parlamentara. Nu ar fi normala deoarece cei care au facut propunerea, parlamentarii (alesi pe liste), nu au legitimitatea de a cere suspendarea singurului politician (alaturi de primari) ales prin vot direct. Pentru a exista premisa legitimitatii, la fel ca in cazul unei legi, trebuie sa existe „dispozitia” si „sanctiunea” ca mijloc de a face respectata dispozitia. Cata vreme parlamentarii nu sunt sanctionabili electoral in mod individual nu intrunesc conditiile de a cere suspendarea unui presedinte legitim. Alegerea individuala a fiecaruia ar da legitimitate si responsabilitate fiecarui parlamentar in parte. De abia de atunci ar fi democratic demersul de suspendare al presedintelui. Si l-as accepta ca atare”.

P.S.: Partidele fara sansa (neparlamentare), gen PIN, sustin neconditionat orice demers pentru a amana data alegerilor anticipate sau europarlamentare. E normal atata timp cat singura ta confruntare nu e cu electoratul ci cu oglinda. Si e necastigatoare.

Cele 7 minuni ale comunismului: 1. Toata lumea avea de lucru. 2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea. 3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%. 4. Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic. 5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate. 6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau. 7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic… (Sursa: folclor online)

Poate fi doar o coincidenta, insa retorica si oratoria s-au remarcat in perioadele de criza ale istoriei incepand din antichitate, de la criza oraselor grecesti si a imperiului roman. Poate fi o intamplare (sau nu) faptul ca spiritul s-a ascutit in astfel de perioade, in incercarea de a elabora solutii pentru rezolvarea crizelor majore ale societatii. Nu este insa intamplatoare reactivarea GDS (Grupul de Dialog Social) si a Coalitiei Pentru un Parlament Curat dar, mai ales, a ideii de societate civila in general. Cele doua institutii civile si-au facut remarcata prezenta cu precadere in situatii de criza, in perioade in care politicul s-a aflat pe punctul de a sacrifica, in interes propriu, interesele celorlalti. Intr-un apel semnat initial de catre Vladimir Tismaneanu, Traian Ungureanu, Gelu Trandafir, Valentina Pop, Armand Gosu, Horatiu Pepine, Sabina Fati, Tania Radu, Alexandru Lazescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Andrei Oisteanu, Horia Roman-Patapievici, Rodica Palade, Sorin Alexandrescu, Sever Voinescu, Ruxandra Ceseranu si altii, GDS si Coalitia Pentru un Parlament Curat cer:

1. Aprobarea de catre Senat a Legii Agentiei Nationale de Integritate intr-o forma cat mai aproape de cea initiala.

2. Retinerea din partea tuturor partidelor politice de la orice forma de a mai influenta justitia in cazuri particulare.

3. Incetarea eforturilor unor partide de a submina arsenalul juridic anticoruptie construit in ultimii ani ca urmare a angajamentelor Romaniei fata de UE, cu tot ce conţine acesta: declaratia obligatorie de avere si de interese, supravegherea conturilor bancare si accesul la sistemele informatice ale celor suspecti de crima organizata sau coruptie.

4. Lichidarea definitiva a RAPPS, simbol al economiei de privilegiu, prin restituirea patrimoniului vechilor proprietari sau licitatie deschisa celei mai bune oferte.

5. Depolitizarea statului si asezarea temeinica a functiilor din sectorul public pe baza de merit, care sa nu fie afectata de convulsiile politice, pentru a asigura continuitatea profesionala a unor procese indispensabile guvernarii.

6. Incetarea atacurilor permanente la care sunt supuse din partea unor partide politice principalele figuri publice angajate in lupta anticoruptie.

Actuala conducere a PNL a constitutit in momentul realizarii Aliantei, opozitia din cadrul partidului vizavi de aceasta idee; actuala conducere a PNL a acceptat sau poate chiar incurajat finantarea PSD de catre Dinu Patriciu in campania electorala; actuala conducere a PNL ar putea in baza considerentelor de mai sus – asa cum a si afirmat la un moment dat – sa realizeze o alianta politica cu PSD.
In mod traditional Grupul de Dialog Social a respins comunismul si a sustinut legitimitatea partidelor istorice, a condamnat mineriadele si reprimarea libertatilor civile, s-a situat asadar in oponentul civic al PSD si al precursorilor sai. GDS isi mentine si astazi, prin luarea sa de pozitie, acelasi rol. Insa faptul ca, in prezent, apelul societatii civile plaseaza PNL-ul (prin actiunile si asocierile sale) de cealalta parte a baricadei ar trebui sa reprezinte pentru liberali o ingrijorare istorica. Prezentul apel reprezinta o clauza de salvgardare morala. Pana nu e prea tarziu PNL-ul isi poate regasi in el salvarea revenind la valorile si principiile liberale.

Poate insa sa faca o ultima greseala: sa atace sau sa ignore semnatarii apelului si ceea ce reprezinta el. Daca insa il va trata cu aroganta si suficienta isi va pierde definitiv rolul politic si va deveni o aripa „liberala” a PSD. Fiindca, vrea sau nu actuala conducere a PNL, daca industriasii reprezinta esenta liberalismului este fiindca intelectualii, ca cei din GDS si ceilalti semnatari ai apelului, le-au gasit ratiunea pentru a exista. In rest, oricine poate face afaceri. Chiar si Ion Iliescu.

PS: Apelul poate fi vizualizat si, eventual, sustinut si pe internet.

Se intampla uneori, rar ce-i drept, ca viata sa-ti dea dreptate inainte de a i-o cere. Stateam zilele trecute si ma gandeam la rolul lui Cozmin Gusa si al partidului sau in viata romaneasca. Un baiat tanar, destept, un politician de noua generatie, cu o buna priza la mass-media dar, cu toate aceastea, cu o perceptie aproape nula din partea electoratului. Sa fie prea tanar pentru electorat? Sa aiba alegatorii mai mare incredere in hrebenciucii din politica romaneasca? Posibil. Dar sa vedem de ce.

Si de ce ar fi Cozmin Gusa mai bun decat un politician mai batran? Ce il difera de vechea generatie a nomenclaturistilor si sefilor de cooperativa mestesugareasca? Stie sa zambeasca, sa glumeasca si sa atinga subiecte sensibile. Dar cam atat. Din pacate, Cozmin Gusa s-a aprins devreme, a ars repede si mocneste de prea mult timp pentru a avea capacitatea de a arunca altceva decat cate o scanteie care nu da foc la nimic.

A ars repede fiindca s-a implicat devreme, a fost cu toti, i-a tradat pe fiecare si a crezut ca e mai bun decat ei. A dovedit ca este tot ceea ce condamna astazi: tupeist de cartier, mini-smecher de provincie si traseist politic de ocazie. In primul rand a castigat o bursa in SUA dupa ce a facut o mini-smecherie: a fondat o publicatie in Cluj. In fond a schimbat doar numele ziarului Mesagerul Transilvan, publicatia care tiparea listele Caritas – in ziarul Stirea. Avea sa revina la vechiul nume cu cateva luni inainte de a se stinge definitiv, dovada ca schimbarea a folosit doar nobilului bursier.

Intors din SUA a devenit director de dezvoltare al trustului Intact. Pentru Dan Voiculescu si mai putin pentru breasla jurnalistica a fondat in 2000 mai multe publicatii locale ale brand-ului Jurnalul. Publicatiile au murit repede la fel ca si sansele candidatilor locali ai PUR-ului la fotoliul de primar. Pentru nobila dezvoltare a partidului, jurnalistii s-au dat peste cap si ingropat in ridicol pentru a sustine cauze pierdute de gen Aurel Tamas- candidat la Primaria Cluj-Napoca. A plecat din presa si a intrat in PSD unde a ajuns devreme secretar general al partidului si favorit al presedinteului Adrian Nastase. S-a obraznicit insa prea curand si veteranii PSD i-au facut vant pe scari. A ajuns la timp pentru campania electorala a Aliatilor dar in special a lui Traian Basescu si a Partidului Democrat, pentru care s-a implicat mai putin decat pretinde. A crezut iar in sine mai mult decat ceilalti in el motiv pentru care a plecat impreuna cu Lavinia Sandru si Aurelian Pavelescu pentru a fonda PIN-ul. Fiind doar ei, o mana de oameni, a fost usor ca Gusa sa devina presedinte iar ceilalti doi sa ocupe functiile urmatoare. Folosind (sau fiind folositi) de informatiile furnizate de fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, el insusi perdant in politica, Gusa si Lavinia l-au concurat in dezvaluiri pe omul petarda al fostului presedinte Constantinescu, Mugur Ciuvica.

Si cum spuneam, analizam faptul ca Gusa a trecut prin tot si s-a saturat devreme. Conservatori, Social-Democrati, Democrati etc. Cum nu se puteau indrepta catre UDMR (Magureanu e nationalist) m-am gandit ca logic ar fi sa se indrepte catre retorica PRM. De aceea nu m-a surprins zilele trecute cand am vazut-o pe Lavinia Sandru anuntand, cu o bandana rosie in frunte -pentru a sublima – ca o actrita ce este – ridicolul, ca PIN boicoteaza alegerile pentru Parlamentul European. Nu numai ca strugurii sunt acri dar sunt si din import.

Demersul tinerilor politicieni se va stinge inainte de a incepe, fara a provoca nimic decat o plictiseala generala. Nu pot sa nu remarc insa cat de aproape de imaginea peremistului de vita veche, de care pana si Vadim a scapat (vezi cazul Leonida Lari -foto stanga), sunt astazi tinerele sperante de ieri ale politicii romanesti, erijate in conservatori nationalisti.
Din pacate, esecul fundamental al liderului PIN si al partidului sau e un esec general al sperantei. Al increderii noastre ca in politica tinerii mai pot schimba. Din pacate se pot schimba doar ei. In rau. A promis ca va face alta politica si a facut politica tuturora.
Nu m-ar mira daca, oportunist cum il stiu, si nationalist cum vrea sa joace, Cozmin Gusa s-ar alia cu Gigi Becali. Ar fi cea mai mare lovitura data politicii romanesti, o alianta de la Campia Turzii pana in Pipera.

Basescu e un presedinte jucator. Asa cum a promis-o inca de la inceput. Inca inainte ca inceputul sa existe, pe cand era doar un candidat urat dar charsimatic la presedintie. Unii il vad doar ca pe un intrigant care intervine machiavelic in jocurile politice interne din dorinta de a detine puterea. Altii privesc politca externa a jucatorului Basescu ca pe o slugarnicie la adresa americanilor si o potentiala sursa de razboi cu chinezii (concluzia Conservatorilor dupa cititirea „Raportului Tismaneanu”) sau cu rusii (dupa cum crede stralucitul analist Valentin Stan). Interpretarea are limitele ei, data uneori de limitele celui care interpreteaza. Daca Partidul Conservator este mic, veninos si duplicitar dintodeauna, Valentin Stan are o frustrare mai recenta. A sperat ca dupa alegeri sa se aleaga cu postul de ministru de externe al Romaniei. Dupa cum stiti, nu s-a intamplat ca acest om cu certe valente isterice sa se ocupe de politica externa a Romaniei. Slava Domnului!

Dar sa revenim la jucatorul Basescu. Si nu ma intereseaza rolul sau complex din politica interna ci calitatea de jucator in politica externa. In general, deoarece ating doar tangential probleme curente ale poporului, ministrii de externe se bucura din principiu de o imagine buna. Mai degraba pentru faptul ca nu fac rau decat pentru ca ar face ceva. In fapt, pentru prima data dupa 1990 am convingerea ca Romania are o politica externa reala, in care incearca sa se implice si sa-si asume un rol important. Iar rolul presedintelui Basescu este esential. Numai din rea credinta sau nestiinta poti ignora sau decontextualiza jocul presedintelui Basescu.

Exista in clasa jocurilor arcade, in categoria jocurilor logice, un tip de joc numit „pipe”(teava-conducta)-vezi foto. Fie ca e vorba de pipe-mania, pipe-line sau simplu pipe-game, jocul e in principiu acelasi: realizarea din bucati drepte, cotite sau suprapuse, intr-un timp predefinit, a unei bucati cat mai lungi de teava continua prin care in cele din urma sa curga petrol. Cu cat petrolul ajunge mai departe, cu atat acumulezi mai multe puncte. Basescu e un jucator de pipe. Intrega politica externa a Romaniei, cu intrigi si reactii, se circumscrie unui interes national, politic si economic: independenta energetica. Iar cea mai la indemana solutie, deoarece nu suntem mari producatori de petrol si gaze, e sa le transportam pe ale altora si aici s-a ivit oportunitatea „Nabucco”, o conducta care sa alimenteze Europa de Vest cu gaze din regiunea caspica, din mai multe tari precum Azerbaidjan, Egipt si Iran, tranzitand Romania. Cum proiectul de constructie al unei conducte care sa transporte petrol de la Constanta la Trieste pare sa bata pasul pe loc datorita numarului mare de firme si intereselor variate ale acestora, marea carte a energiei ramane pentru noi „Proiectul Nabucco”.

Intreaga politica externa a fost jucata pe aceasta carte. Basescu s-a aliat cu licuricii mari, a averizat Uniunea Europeana in privinta dependentei energetice fata de Rusia, s-a imprietenit cu statele vecine si si-a propus securizarea Marii Negre in paralel cu asumarea rolului de mediator intre Europa si state nord africane – ca Liberia – sau din Orientul Apropiat cum este cazul Iranului. Chiar si prietenia recenta si aparent fara miza cu Azerbaidjan-ul face parte din acelasi joc. Romania ar trebui sa investeasca cam 800 de milioane de dolari pentru realizarea partii care ii revine din proiectul Nabucco, bani care s-ar recupera in cativa ani in conditiile in care in prezent statul subventioneaza anual incalzirea cu 120-140 de milioane de dolari. Romania ar face, asadar, bucuroasa aceasta investitie numai ca, tara noastra este doar un teritoriu de tranzit, beneficiarul de facto al proiectului Nabucco este Uniunea Europeana.

Cine stie cum sa priveasca politica externa a Romaniei intelege de ce Basescu a atras atentia UE asupra dependentei energetice fata de Rusia, de ce s-a bucurat in momentul in care a fost declansata criza energetica dintre Rusia si Belarus care a lasat o parte a Europei aproape o saptamana fara gaze. Criza i-a dat dreptul presedintelui sa ceara UE, in interesul tuturora, urgentarea demararii „Proiectului Nabucco”. Jocul presedintelui nu e lipsit de riscuri sau de probabilitatea esecului. Insa e absolut necesar. In ciuda vaicarelilor analistilor frustrati pe la televiziunile partidelor de debara, care privesc spre drobul de sare rus (sau chinez), rolul asumat de Romania trebuie jucat pana la capat.

Daca va reusi presedintele Basescu sa contribuie la construirea Proiectului Nabucco, va realiza unul dintre cele mai importante deziderate ale Romaniei moderne: independenta energetica cu tot ceea ce inseamna ea. Daca nu va reusi sa speram ca macar va face un scor bun.