Intr-o conferinta de presa sustinuta la Paris ministrul Economiei, Varujan Vosganian, s-a adresat romanilor din Franta pe care i-a invitat sa se intoarca acasa pentru a munci. Ministrul a argumentat ca Romania are un deficit de forta de munca in mai multe sectoare industriale si regiuni ale tarii, principalul motiv fiind numarul mare al romanilor care muncesc afara. Apelul ministrului, facut intr-o tara care a stat si sta la baza Uniunii Eropene, are un parfum exotic pentru majoritatea europenilor care nu impartasesc grijile noastre.

Un sondaj realizat in tarile europene si dat publicitatii la inceputul anului releva faptul ca principalele temeri ale „vechilor” europeni sunt somajul, imigratia si terorismul.

Romanii sunt departe a impartasi temerile generale ale europenilor. Locurile de munca prisosesc dar nu are cine sa le ocupe, imigratia este aproape nula iar frica de terorism e impartasita mai degraba prin simpatie cu restul lumii decat din cauze concrete. Nu doar ca temerile europenilor nu coincid cu grijile noastre ci, din pacate, suntem partial vinovati de aparitia lor: imigrantii (al caror rand il ingrosam consistent) duc la scaderea locurilor de munca si la cresterea insecuritatii.  Grija zilei de maine a romanilor accentueaza temerile europenilor.

Este evident ca suntem departe de co-unionalii nostri din punct de vedere al ambitiilor si proiectelor.Nu ma indoiesc insa ca vom participa, in cativa ani, la un viitor comun. Insa adevarata intelegere, reciproc impartasita, va veni doar in momentul cand vom cunoaste aceleasi temeri, cand vom imparti aceeasi frica. Frateste.

In general scandalurile incep la betie. Sau la nervi. De data asta au fost doar nervi.Multi.

La inceput s-a enervat Elena Udrea pe Corpul de Control al Primului Ministru condus, evident, de un liberal. Si fiindca respectivul Corp a descoperit un contract pagubos intre stat si cabinetul de avocatura al Elenei Udrea, in defavoarea statului, fostul consilier prezidential a dezvaluit existenta unui bilet adresat de Taricenu presedintelui Basescu. Biletul, creditat a fi roz – ca situatia – dar dovedit a fi galben ca fata premierului la publicarea sa, propunea presedintelui o mica cercetare la Parchet in dosarul Rompetrol.

Aseara devreme s-a enervat si Basescu care a gasit biletelul incriminator. „Draga Traiane,
1. Iti trimit alaturat un document redactat de Petromidia in legatura cu cercetarile care au loc.
2. Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”, spune biletelul incriminant prezentat de presedinte si semnat de Calin Popescu Tariceanu.

Mai tarziu in seara s-a enervat si Tariceanu care, pentru prima data, pe fondul unei disperari iminente, l-a acuzat pe presedinte si oligarhia din jurul acestuia, formata din blonde si firme de constructii, de diverse jocuri mai mult sau mai putin concrete.
Acu’, ca sa ma enervez si eu si sa va enervez si pe dumneavoastra, voi ramane asupra celui mai plauzibil scenariu si anume ca, vor urma alegerile anticipate, declansate la dorinta presedintelui cu un scop foarte precis.

In primul rand cea care ar trebui sa ceara caderea Guvernului printr-o motiune de cenzura ar fi Opozitia, sustinuta de PD si de catre PRM care poate fi momit cu alegerile anticipate ca un copil oligofren cu bombonele de catre pedofili desi are de castigat, de fiecare data, cat bietul copil retardat, sprijinita discret de UDMR si incert de catre PUR. Logica acestor alegeri acum si nu mai tarziu are mai multe puncte. In primul rand o putere concreta si coerenta pentru perioada de post aderare, o consolidare a puterii in jurul PD si, mai important, organizarea lor in paralel cu alegerile pentru Parlamentul European care ar scadea costurile totale si aduce castig de cauza, prin mimetism si asociere, celui care va obtine mai multe voturi la alegerile parlamentare, cresterea cea mai consistenta find asteptata tot de la democrati.
Se poate sa se intample asa. Sau dimpotriva.

Insa, de abia acum, cand jocurile politice sunt facute, dar nu sfarsite, ne putem enerva si noi. Dimineata astept nervi proaspeti din partea societatii civile si a presei. Deja aud isteriile cum se inghesuie in spalturile tipografice.

„Delegatia exotica a europar-lamentarilor romani si-a inceput, ieri, prima zi de lucru in Legislativul european de la Strasbourg cu un recital dambovitean. Cei 35 de romani aveau de rezolvat un lucru cat se poate de simplu: sa-l desemneze pe unul dintre ei care sa tina o alocutiune in sedinta solemna de dupa-amiaza, care urma sa marcheze festiv intrarea parlamentarilor romani si bulgari in marea familie a parlamentarilor europeni.

La bulgari, a fost mai simplu, poate si pentru ca sunt mai putini: dupa cateva discutii, l-au propus pe eurodeputatul Evgheni Kirilov sa ia cuvantul.

La romani, drama: „Cine vorbeste, puterea sau opozitia?” sau „Sa vorbeasca oricine, numai nu liberalii” sau „Cum sa tina discursul aia de la PD?” sau „Bine ca nu vor sa vorbeasca ungurii din partea Romaniei, ca ne facem de bafta”.

Grupuri, grupuri, europarlamentarii romanii au negociat minute bune pe holuri pe umerii cui sa lase dulcea povara de a vorbi de la microfon. Democratii i-au fentat pe liberali si s-au dus la pesedisti sa le ceara sprijin pentru nominalizarea Mariei Petre. Adrian Severin i-a primit pe democrati cu o contra-propunere: sa vorbeasca seful grupului celui mai mare. Adica el. Democratii au sarit ca arsi: cum sa vorbeasca opozitia? A inceput o dezbatere daca la Parlamentul European se mai poate vorbi despre putere sau opozitie, ca la Bucuresti, sau de grupuri politice, e drept, mai mari sau mai mici. Dupa alte minute bune, pesedistii au venit cu doua propuneri: sa vorbeasca doi, unul de la putere, unul de la opozitie (varianta care a cazut din start, pentru ca cerinta conducerii Parlamentului European a fost clara: sa fie un singur mesaj!) sau sa se traga la sorti.

Varianta a doua parea a impaca pe toata lumea, pana cand cineva s-a intrebat cum ar fi ca peremista Daniela Buruiana Aprodu (care lipsea se pare de la negocieri) sa tina un discurs revolutionar ca din partea Romaniei. Si iar stai pe discutii si negocieri. Cum ai nostri nu puteau sa ajunga la o solutie, salvarea a venit de la secretariatul Parlamentului European, care, exasperat probabil de excesul de democratie originala a romanilor, a comunicat sec ca nici romanii, nici bulgarii nu vor mai tine vreun discurs, ci doar presedintele PE, Josep Borell.

Din delegatia noastra a venit un suspin de usurare. Sau, dupa cum s-a exprimat o eurodeputata: „E mai cinstit sa nu vorbeasca nimeni” (sursa: Gandul -autor:Florin Negrutiu)

Nu prea intalnesti romani la Paris. Cu exceptia unor rataciti care vand tigari, la negru, la piciorul unui pod de pe bulevardul Magenta, in drum spre Montmartre de la Gara de Nord.

Romanii nu „gasesc” Parisul. Pentru ca e scump, iar francezii (spre deosebire de italieni) nu angajeaza romani decat cu acte in regula. Si concurenta pe salarii mici e foarte mare din cauza numarului mare de emigranti din fostele colonii africane si asiatice ale Frantei.

Cum spuneam, nu prea intalnesti romani in Paris. Doar urmele lor se vad peste tot. Unele mai vechi, altele mai noi.

Vechi: Afise la spectacolele de teatru (Ionesco si Visnec), Atelierul lui Brancusi sau cartile interbelicilor si ale catorva contemporani traduse in franceza si vandute in colosalele magazine FNAC.

Noi: Un „C.M. Ionut” solitar, zgariat cu un briceag pe geamul liftului care duce la ultimul nivel al turnului Eiffel; o singura semnatura „BECALI” care maculeaza tetiera unei banchete dintr-un RER (linie de tren supra si subterana care leaga centrul de periferii); un angajament pe tabloul electric dintr-o statie de metrou – „Romania, din 2007 nu mai furam”(vezi foto)
Sa dea Domnul!