Intr-un interviu acordat cotidianului „Ziua”, doamna Doina Cornea vorbeste despre schisma liberala si despre riscurile disparitiei venerabilului partid istoric. Domnia sa crede ca in spatele tulburarilor din PNL se gaseste presedintele Basescu (specialist in distrugerea partidelor istorice) si ca cel mai grav lucru care se poate intampla este disparitia adevaratului partid liberal si, implicit, a liberalilor.

„Basescu de la inceput vorbea de fuziune, iar dl Tariceanu, pe drept cuvant, ca liberal autentic, n-a acceptat. De ce fuziune? De ce contopire, de ce disparitia acestui partid de care romanii ar trebui sa fie mandri?”, se intreaba doamna Doina Cornea care nu uita ca Basescu „a spulberat” guvernul Ciorbea.

Observatiile doamnei Cornea (care pentru mine a fost insasi vocea libertatii, auzita pentru prima data la Radio Europa Libera) sunt in mare parte corecte desi numarul de intrebari care se nasc in urma lor e mult mai mare decat cel al certitudinilor. De exemplu, cine a fost de vina pentru schisma liberalilor din anii ’90 cand Basescu nu era pe piata si de ce Guvernul Ciorbea (care era taranist) nu a fost sprijinit in lupta cu netrebnicul de Basescu de catre adevaratii liberali de azi?( in 28 martie 1997, Congresul extraordinar al PNL ratifică fuziunea cu PAC ÅŸi solicită, printr-o declaraÅ£ie politică, rezolvarea crizei politice prin schimbarea premierului sau a întregului guvern Ciorbea). Sau sa mai amintim „istoricele” alegeri din 2000 cand participarea liberalilor si taranistilor, fiecare cu un candidat propriu, amandoi fara sansa, a crescut nesperat PSD-ul si PRM-ul?

Ce observ la doamna Cornea, parca pentru prima data, desi domnia sa nu este singura care vede lucrurile astfel, este implicarea mai degraba emotionala decat rationala in privinta problemelor PNL. Sensibilitatea doamnei Cornea ar putea fi justificata de mai multe aspecte cum ar fi ( si nu o spun peiorativ sau ironic) faptul ca e femeie, ca e in varsta si/sau ca liberalii i-au fost tot timpul apropiati in intreaga istorie comuna. Insa aici nu e vorba de domnia sa ci de un fenomen de grup: al celor care cred ca PNL-ul (adevaratul PNL) trebuie sa existe, in primul rand, in virtutea considerentelor sale „istorice”. Istoria insa s-a schimbat.

Pana si aliantele liberalilor cu taranistii de dupa 1990, dusmani „istorici” mai mult decat apropiati, pentru care alegerile electorale interbelice erau la un pas de a deveni mici razboaie civile, dovedesc ca vremurile s-au schimbat si ca un nou dusman a aparut: comunismul cu urmasii sai. Istoria recenta ne dovedeste ca avem nevoie de mai mult realism si mai putine sentimente cand e vorba de a gasi un aliat politic pe masura PSD. Ca e sau nu PNL, PLD sau PD va conta prea putin.

Insa a tine in viata, cu orice pret, un partid doar in virtutea trecutului sau e la fel de util ca si rezervatiile de zimbri. Aici se vor stramba multe nasuri insa, la o analiza atenta, rationala, pastrarea in tarcurile din rezervatii a glorioaselor bovine neingrijite si prost hranite e simptomatica pentru felul nostru de a reactiona. E clar ca nu vom mai vedea zimbrii alergand prin paduri, ca mediul lor nu se va reface (dimpotriva, se va degrada progresiv) si ca, in general, desi se spune ca istoria se repeta, timpul nu se intoarce. Cu siguranta ca vom pierde treptat multe alte specii carora le vom distruge mediul de viata si, ulterior, le vom pastra in custi, intr-o mare arca pamanteana, in speranta ca vom ajunge intr-o lume mai buna unde vor fi salvate.
Daca Partidul National Liberal are forta sa se refaca, sa o faca in interesul propriu dar, mai ales, national. E nevoie de o reala viziune liberala daca ea mai este mai posibila. Daca nu, un alt partid ii va lua locul, doctrina si electoratul. Iar pe „adevaratii liberali”, in cel mai bun caz, societatea ii va pastra in rezervatii, in cateva exemplare asemeni taranistilor din ziua de azi, in speranta ca le va putea reface mediul si ii va putea inmulti. Dar asta, numai intr-o lume mai buna. Iar acum, lumea e rea.