Partidul Initiativa Nationala (PIN), condus de Cosmin Gusa, a adus cu sine un nou mod de a face politica: ca la ziar. Intre un avocat (Aurelian Pavelescu) si de o fosta Miss Romania (Lavinia Sandru), fostul ziarist Cosmin Gusa conduce un partid dedicat spectacolului, asa cum il percepe mass-media. Tocmai de aceea PIN se bucura de o prezenta consistenta in presa, disproportionata fata de popularitatea electorala a partidului.
Modul de a face politic a celor trei se bazeaza in principal, cel putin pana acum, pe dezvaluiri spectaculoase. Cine a urmarit cu atentie aparitiile lor a putut observacateva tipare: Lavinia Sandru face dezvaluiri legate de colaboratorii fostei Securitatii, Pavelescu pe probleme care tin de nationalism iar Gusa pe probleme de economie. Marea calitate a acestui partid, modul de a opera ca in presa, e si marele sau defect fiindca, asa cum este usor sa fie citi in presa la fel de usor e sa fie „citit” de catre aceasta. Iar ceea ce transpare e sindromul „directiei unice”, specific jurnalistilor care traiesc dintr-o singura sursa de informatie. Iar sursa este Virgil Magureanu, fostul sef al SRI si oamenii sai.
Traian Basescu spune ca in SRI nu mai sunt securisti. E adevarat. Asta nu insemana ca ei nu exista. Cine ii cunoaste, macar putin asa cum ii cunosc eu, stie sa ii recunoasca pe fostii securisti in discursul nationalist al domnului Pavelescu care „dezvaluia” ca ungurii vor pune mana pe jumate de Cluj sau sa ii regasesca in microfilmele si dosarele (vezi cel al Monei Musca) prezentate de Lavinia Sandru. In presa, la fel ca si in politica, se poate trai dintr-o singura sursa de informatie atat timp cat nu uiti motivatia sursei. O sursa poate avea trei motivatii pentru care colaboreaza: iti e prieten, il platesti sau are un interes direct (sa obtina un avantaj sau sa te manipuleze/intoxice). Dintre toate cele trei surse una singura e sigura: cea platita. Prietenul e dezinteresat iar celalalt e prea interesat. Cum PIN-ul nu are prea multi prieteni si prea putini bani de investit, singura varianta ramane cea a sursei interesate. Din nefericire, cand ziaristul e prea slab, cea care se impune e sursa. Si cum o sursa bate pe alta, a picat „Dana”.