In momentul in care Romania se pregateste sa organizeze a XI editie a Sommet-ului Francofoniei, se cuvine sa-mi reamintesc cateva aspecte vizavi de un astfel de eveniment.

In primul rand termenul sumit sau summit (spre disperarea lui Pruteanu care ar accepta un „samit” ) desemneaza (potrivit DEX-ului) o „intalnire la cel mai inalt nivel”. Exact asa si doar in formula asta, aspect care ma duce cu gandul la rationamentele lui Seinfeld. Cine ar accepta sa participe la o intalnire la nivel mediu, sau la „cel mai mic nivel”? Stiti, ne pare rau ca nu v-am invitat la intalnirea la cel mai inalt nivel, nu mai erau locuri, dar nu ar fi posibil sa veniti la una de nivel inferior? E doar cu doua paliere diplomatice mai jos.

In al doilea rand, nu-mi amintesc ca cineva (poate cu exceptia adevaratilor francofoni si a venerabililor academicieni de scoala veche) sa folosesca termenul „sommet”. Pana acum cand nevoia ne invata sa fim francofoni. Da, Doamne, romanului sommet-ul de pe urma!

Nu ne ramane decat sa asteptam sa plece licuricii mici si sa vedem cat va rezista „Sommet” francezei cu limba romana.

In momentul in care turismul romanesc, in special cel estival, s-a trezit depasit de ofertele turistice din Grecia si Turcia si umilit de cel din Bulgaria, a aparut si o reactie oarecum tarzie, de toamna. Fiind imposibil sa resuscitezi turismul in cateva saptamani cate mai erau din vara s-a facut o incercare publicitara disperata: s-a lansat campania „o calatorie este o lectie de viata”. La cate umilinte, foame si frig indura un turist in Romania, cu singuranta ca va primi o lectie. Sau o va da. Vezi reactia nervoasa a lui Adrian Mutu si acuzatia ca ar fi batut un chelner la Constanta. Asta da lectie de viata!

Filmul „Moartea domnului Lazarescu” s-a inspirat dintr-un caz real. S-a intamplat chiar asa: un nefericit a fost plimbat prin tot Bucurestiul si lasat sa moara la poarta unui spital. Cristi Puiu a exploatat excelent moartea acestui personaj cazut ca o bila de pinball printre fisurile umane si organizationale ale Romaniei noastre.
Ce nu am inteles eu e incercarea producatorului de a vinde filmul prin orice mijloace ca pe o comedie, prin mesajele publicitare, prin afise si asa mai departe.

Un nou film romanesc care va face cariera este „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” al lui Cristian Mitulescu. Un film interesant, despre evenimentele din 1989 vazute altfel, insa nu o comedie. Desi s-ar putea face o analogie fortata intre personajul de 7 ani al filmului si baietelul din „La vita e bella”, in ciuda eforturilor de a vinde ca pe o comedie, „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” este o alta drama vazuta altfel.

Un caz atentic. In 1988, la ultima vizita a lui Nicolae Ceausescu in Cluj, dictatorul avrut sa viziteze una dintre realizarile sale marete: Combinatul de Utilaj Greu (CUG). Combinatul nu era finalizat atunci, la fel cum nu e nici acum cand e mai degraba terminat, insa orgoliile si dorinta de „a da bine” au invins amarata de realitate. Asa se face ca intreprinzatorii comunistiii locali i-au pregatit dictatorului, ca de obicei, o alta realitate. S-u turnat hectare de beton, s-au vopsit kilometri de tabla, s-au confectionnat vagoane de uniforme noi si lucioase, s-a plantat vegetatie peste tot. Cu vegetatia au fost insa niste probleme si si-au dovedit militarii limitele. Brazii adusi cu tot cu pamant au fost plantati de soldati cu tot cu folia care le inconjura radacina motiv pentru au inceput sa se ofileasca si sa se usuce. Asa s-a nascut ideea salvatoare de a vopsi brazii morti intr-un verde placut. S-au facut combinatii, teste si verificari si in cele din urma verdele a fost gasit iar brazii vopsiti.

Sa va spun ca vizita a fost un succes? Intutil. Stim cu totii ca asa a fost. Doar facem parte din acelasi popor. Poporul celor care seara vopesc brazii morti iar dimineata se plimba printre ei sa-si umple plamanii cu aer proaspat.

„Nu vreau sa lucrez pentru Vantu”, spunea plin de patos Ion Cristoiu in momentul in care parasea Realitatea Tv.Pleca din Realitatea lasand in urma un rating derizoriu si o emisiune neconvingatoare. Frustrat tot timpul ca nimeni nu il baga in seama ca  scriitor ci doar ca -asa cum spune el – „mare ziarist”, Ion Cristoiu a incercat sa fie macar in preajma lor la amintita emisiune culturala. Insa cand invitatii tai se numesc Dan Chisu – autorul cartii „Singur sub dus”, carte fetis dedicata egoului autorului - e cam greu sa reusesti sa convingi ca ai mari merite culturale.

Dupa ce a considerat inacceptabil sa lucreze pentru Vantu, in prezent moralistul Ion Cristoiu lucreaza, conform aceleiasi logici, pentru Dan Voiculescu in calitate de invitat permanent al emisiunii Sinteza Zilei de pe Antena 3. Am urmarit timp de o saptamana amintita emisiune unde Ion Cristoiu si mai tanarul Gadea puneau tara la cale.

Dupa o saptamana de analiza a Sintezei Zilei am ajuns la concluzia ca cei doi coautori ai emisiuni aduc din ce in ce mai mult cu cei doi mosnegi carcotasi din balconul papusilor Muppets. Un Cristoiu coclit in propria acreala si un Gadea imbatranit in venerarea micului mare ziarist si marunt scriitor cotcodacesc seara de seara, indiferent de subiectul zilei, pe seama lui Traian Basescu. Folosind o agenda publica proprie cei doi dezbat seara de seara soarta  lui Basescu. De la dosarele securitatii si pana la faptul ca nu este hartie igienica in scoli (ministrul Hardau se cunoaste cu Basescu), presedintele este singurul subiect a celor doi.

Asemenea medicului care a invatat la scoala doar despre parazitii intestinali si trata toti pacientii de efectele daunatoare ale acestora, inclusiv pacientul cu mana rupta cazut din copac (pe motiv ca l-a mancat in cur sa se urce acolo, deci are paraziti intestinali), Gadea si Cristoiu par a fi invatat un singur subiect: Basescu.

Personal nu ma deranjeaza faptul ca Basescu este atacat, e menirea presei sa-l atace daca l-a mancat in cur sa se lase ales presedinte. Ca jurnalist insa ma deranjeaza lipsa de profesionalism si performanta a numitilor Gadea si Cristoiu.

Se spune ca talentul ziaristului e de a descoperi subiectul inainte de a exista. A intui insa in calitate de telespectator, de fiecare data, subiectul emisiunii Sinteza Zilei este deja prea mult. Chiar si in tara ziaristilor cu trei picioare. 

P.S.: La ora la care am postat acest text Basescu le vorbeste tinerilor din TSD unde participa la invitatia acestora. Urmariti deseara o explicatie a acestei participari „cu rea credinta” in emisiunea Sinteza Zilei.

Am incercat sa nu o scriu cel putin la fel de mult cat am incercat sa nu o gandesc. Nu ma pot abtine. Si trebuie sa intreb cateva lucruri vizavi de musculita care traieste doar o zi (cea din reclama Vodaphone- voda in limbile slave insemna apa, de aici si denumirea vodcii):
1. Cand isi sarbatoreste ziua de nastere musculita care traieste doar o zi?
2. Ce invitati are cand isi sarbataoreste ziua onomastica?
3. Ce varsta implineste?

Cine are toate cele trei raspunsuri deja a trait prea intens.

PNL-ul pare prizonierul relatiilor dintre nasi si fini.
Saptamana trecuta a fost arestat prefectul de Iasi, Radu Prisacariu, finul liderului liberal Relu Fenechiu. Raluca Turcanu (fina lui Stolojan) si-a dat demisia din Biroul National al PNL a carui conducere a acuzat-o de practici comuniste. Printre cei nominalizati ca ar face astfel de jocuri s-a numarat si presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu (finul premierului Tariceanu). In PNL orice nas isi are nasul. Si orice nas are cel putin un fin.