Sunt absolut convins ca dincolo de teoriile generaliste si nediscriminatorii despre mase (vezi Gustave Le Bon si Elias Canetti), barbatii care fac parte dintr-o masa se tampesc, in grup. Nu conteaza ca e vorba de coltul blocului unde fluiera dupa femei, stadion unde urla la arbitru sau targ de carte unde susotesc plini de invidie. Grupurile de barbati, prin insasi esenta lor, reprezinta o masa de tampenie nediferentiata.

Am vazut la ultimul targ de carte la fel de multa tampenie, ranchiuna, ura si prostie, ca la orice derby Steaua-Rapid privit de la tribuna a II-a sau peluza. Ceea ce vreau sa subliniez e ca, in masa, atat timp cat fac parte din ea, nu conteaza daca barbatii sunt intelectuali sau analfabeti. Masa ii transforma si ii obliga sa fie egali. Aici se regaseste succesul si esecul comunismului. Depinde din ce grup il privesti.

Distributia de presa scrisa din Romania e nemultumita de numarul mic al cititorilor care se aboneaza. Cauzele ar fi mai multe si mai complexe.

In primul rand e televizorul si deviatiile sale comportamentale (tendinta cititorului de a transfera deprinderile dobandite in fata televizorului si in consumul de presa scrisa care determina o lipsa de fidelizare fata de o anumita publicatie prin citirea mai multora in functie de subiectele primei pagini (model telecomanda).
Daca despre „modelul telecomanda” putem spune ca e o boala dobandita a societatii romanesti, cea de a doua cauza a numarului scazut de abonamente la presa scrisa poate fi catalogata ca fiind mostenita – ereditara – din sistemul comunist. Cutiile postale, destinatia finala a produselor din presa scrisa, in special cele din blocurile de locuinte, au fost atat de meschin proiectate incat fac imposibila intrarea prin nisa ingusta a unei publicatii onorabile.

Cutiile noastre postale, sordide in fapt si grosolane in aparenta, sunt mici si fragile in continut. Ele nu au fost gandite nici macar pentru destinatia lor etimologica. Nu sunt cutii de corespondenta – corespondenta presupune dialog, bi-directie etc – sunt cutii (chiar asa) de primire. Ele nu au asteptat nicicand o corespondenta reala. Dimensiunile lor sunt destinate doar primirii de citatii, somatii, facturi, sesizari, debransari, amenintari etc.

Acum, cand poate fiecare dintre noi si-ar permite o cutie de corespondenta, efortul a devenit inutil. De ce sa-ti faci o cutie postala mai mare cand poti sa ai un inbox de 2 giga?

Asa e, a treia cauza a lipsei de abonamente e internetul, ironic si paradoxal, plin in acelasi timp de cutii postale incapatoare dar si de ziare online. Ce nasol e sa le ai pe toate.

Intr-o conferinta (a cata o fi?!) sustinuta azi in prezenta avocatului sau, Sergiu Andon, liderul Conservator Dan Voiculescu a incercat (din nou!) sa convinga jurnalistii ca nu a facut politie politica si ca, de fapt, Mircea Dinescu a fost cel care a colaborat cu Securitatea. Dan Voiculescu a mai anunÅ£at că „va cere ca membrii de conducere ai CNSAS să nu mai fie numiÅ£i pe criterii politice, ci din rândul victimelor Securităţii”.

Nu ar fi exclus sa si cunoasca ceva victime, caz in care ar putea face si cateva nominalizari semnate cu traditionalul „Felix”.

Exclusivitate

Curtea Constitutionala a respins sesizarea Consiliului Superior al magistraturii prin care acesta ii acuza pe presedinte si Premier de imixtiune in actul de justitie din Romania.
Dupa ce presedintele Basescu si, intr-o mai misca masura, premierul Tariceanu, au criticat in perioada septembrie 2005-martie 2006 actul de justitie ca fiind corupt, CSM-ul a sesizat Curtea Constitutionala pentru imixtiunea celor doua palate in activitatea justitiei si incalcarea principiului separatiei puterilor in stat. „Presedintele Romaniei a facut, in repetate randuri, afirmatii generalizatoare la adresa justitiei si a magistratilor, in general, referindu-se la ‘incompetenta’, ‘independenta fata de lege’ si ‘un inalt nivel al coruptie'”, se arata in sesizarea CSM.
In urma sesizarii CSM, Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia 435/2006, publicata in Monitorul Oficial din 4 iulie a.c. prin care a respins solicitarea Consiliului.

Desi citirea unui Monitor Oficial este probabil una dintre cele mai chinuitoare lecturi, formularea Curtii Constitutionale din motivarea Deciziei, transforma textul juridic, de regula lemnos, intr-o noua specie literara in incercarea de impaca si capra si varza.

„Cu toate ca starea tensionata dintre autoritatile mentionate nu a generat un conflict juridic de natura constitutionala, totusi Curtea Constitutionala observa ca este reala sustinerea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii ca atat Presedintele Romaniei, cat si primul-ministru, in repetate randuri, au criticat unele aspecte ale activitatii de infaptuire a justitiei. Nu se poate retine insa ca a fost vizata autoritatea judecatoreasca in ansamblu, ca una dintre puterile statului, ci ca au fost vizate doar unele dintre instantele judecatoresti ori unii dintre judecatori, ca reprezentanti ai acestei puteri. De asemenea, se constata ca nu exista elemente concrete din care sa rezulte ca starea conflictuala verbala dintre Presedintele Romaniei si autoritatea judecatoreasca ar fi produs efecte juridice de natura sa conduca la un blocaj institutional ori sa impiedice exercitarea prerogativelor constitutionale ale vreunei autoritati publice, care ar putea fi remediate doar prin pronuntarea de catre Curtea Constitutionala a unei solutii susceptibile de executare.
In final, Curtea mai retine ca, in mod evident, libertatea de exprimare si de critica este indispensabila democratiei constitutionale, insa ea trebuie sa fie respectuoasa, chiar si atunci cand exprima o atitudine critica ferma. Intrucat independenta autoritatii judecatoresti este garantata prin Constitutie, Curtea considera ca este imperioasa o protejare efectiva, in sens constitutional, a magistratilor impotriva atacurilor si denigrarilor de orice natura ar fi ele, aceasta cu atat mai mult cu cat magistratii, care sunt lipsiti de orice drept de replica in legatura cu activitatea lor de restabilire a ordinii juridice, ar trebui sa poata conta pe sprijinul celorlalte puteri ale statului, cea legislativa si cea executiva”.Citat din Decizia Curtii Constitutionale.

Dupa aceasta decizie Curtea Constitutionala a rasuflat usurata:fasss.

Cei care strabat marile bulevarde din centrul Capitalei sau umbroasele alei din zonele rezidentiale nu se poate sa nu dea cu ochii, in fata unora dintre restaurante alese, de tinerii de culoare imbracati in uniforme visinii cu margini aurite. E un trend al celor mai albi dintre noi de a avea in fata restaurantelor usieri negri, o dorinta de a recupera o falsa traditie. In fata restaurantelor ca OfShore sau Noblesse, negrii plictisiti in uniformele lor sclipitoare fac frumos in fata clientilor care se rasfata la vederea pielii lor de abanos. E un soi de prostie retrograda in aceasta moda care imprumuta, parca fara stirea celui care a imprumutat, un sfarsit de secol XIX american.

De fiecare data cand trec pe langa ei, ma intreb cum ii angajeaza patronii lor si ce anunt dau. „Angajez negru. Rog seriozitate”? 

O alta serie de localuri deschise  tuturor muritorilor de rand se grabesc sa-si arate, spre deosebire de snoabele si exploatatoarele restaurante mai sus mentionate, ospitalitatea si intelegerea fata de toti clientii. Unele insa cad in cealalta extrema deoarece nu lipseste din aceasta ospitalitate nici macar caracteristica „gay friendly”. Daca un restaurant „child friendly” sau „dog friendly” ofera pentru copii scaune ajustate si locuri de joaca respectiv, pentru caini, vase speciale si conditii propice, ce poate oferi un local care se declara „gay friendly”?

Fie ca e vorba de negri tinuti la poarta sau homosexuali chemati cu tot dinadinsul inauntru, individualizarile sunt periculoase. O societate nu e politic cinstita cand se face ca nu vede o minoritate exploatata dar nici cand trage un gard in jurul alteia pentru a o proteja. E echitabila cand nu vede nici o minoritate. In asta consta egalitatea. In lipsa lipsa gradului de comparatie dintre comunitati. La fel cum libertatea se gaseste in afara legii.

Facand abstractie de Constitutie, Romania este o republica semi. Semi prezidentiala. Semi-parlamentara. Si, in general, semi. Dat fiind ca avem si o „casa regala” in tara, am putea fi doar o semi-republica. Dar sa admitem totusi ca suntem o republica, semi-parlamentara si semi-prezidentiala si ca avem momentan la putere o semi-coalitie.

Spuneam ca Romania este o republica semi deoarece, dupa caz, in functie de ocupantii unuia sau altuia dintre locurile prezente in schema de Separatie a Puterilor in Stat, polii de putere s-au mutat si s-au deformat. In prezent, de exemplu, Traian Basescu, desi are atributiuni restranse constitutional la functia pe care o ocupa, el este cel care determina si desemneaza in general termenul Putere. Basescu este cel care se strecoara de fiecare data in ecuatie si ia, dupa caz, forma semnului matematic optim pentru a rezolva problema. Asa cum a afirmat inca de la inceput, si-a asumat functia de „presedinte jucator”. Si a jucat.

Posibilitatea ca Traian Basescu sa apara asemeni unui superman caricatural pentru a rezolva o problema este determinata de urmatoarele constante:

1. Problema sa fie acuta si extrem de vizibila
2. Rezolvarea problemei sa atraga un capital de simpatie din partea populatiei
3. Problema sa fie in atributiile primului ministru
4. Sa arate ca problema e a primului ministru si acesta nu a fost capabil sa o rezolve
5. Decizia sa fie luata doar de catre presedinte iar ceilalti sa fie pusi in fata faptului implinit

Acestea sunt regulile jocului de-a Basescu, joc care, pana acum, a fost jucat asa cum spune numele – doar de Basescu. Pana mai ieri cand…

Dupa ce a asistat la inmormantarea ultimului militar roman mort pe pamant strain, presedintele a solicitat o informare cu referire la posibilitatea retragerii totale sau partiale a trupelor romanesti din Irak. Pentru prima data, la sfatul politic al colegului Atanasiu, premierul a vrut sa se joace de-a Basescu si, procedand in consecinta, s-a pripit facand public anuntul retragerii trupelor romanesti din Irak, luand putinele atributiuni pe care chiar le are constitutional presedintele Romaniei (sef al CSAT, comandantul suprem al Armatei si reprezentat al tarii in politica externa), fara sa se consulte cu ambasadele SUA si a Marii Britanii sau macar cu colegii de partid (vezi reactia ministrilor Ungureanu si Vladescu).

Ce a urmat stim cu totii. Basescu a intervenit din nou si a salvat situatia, Tariceanu a fost pus iar la colt, s-a lansat ad-hoc, dar de catre presedinte (desigur), tema dezbaterii publice „retragerea din Irak” si s-a dat semnalul exterior ca presedintele e bun si premierul e rau. In plus, retorica folosita de presedinte (a implicat la fiecare propozitie, alaturi de termenul iresponsabilitate si greseala politica, numele PNL si cuvantul liberal) urmareste si, in mare masura deja a reusit, sa dezbine grupul premierului din propriul partid si sa-l lase pe acesta tot mai singur. Basescu a reusit sa dovedeasca faptul ca liberalii joaca pe mana moarta a lui Tariceanu care e tot mai singur in propriul guvern si partid.

Concluzia „retragerii” nu din Irak ci tot mai pronununtata retragere a lui CP Tariceanu din fruntea PNL este ca, mai ales pentru a incalca regulile si a te juca de-a Basescu, trebuie in primul rand sa le stii.