Asa cum pertinent remarca Tudor Octavian, la noi, la romani, cinstea are grad de comparatie. Adica poti sa fi mai mult sau mai putin cinstit. Dupa caz. Ceea ce nu spunea Tudor Octavian, dar se subintelege din actul gandirii e ca a fi mai mult sau mai putin cinstit nu tine atat de verbul „a fi” cat de verbul „a avea” si aici ne referim la morala.

Pentru ca, nu-i asa, daca exista mai multe tipuri de cinste e fiindca avem mai multe morale, mai multe lucruri de furat si mai multe tipuri de hoti. Daca va mai amintiti, in perioada comunista codul penal diferentia furtul din avutul public si cel privat, primul fiind mult mai grav ca cel din urma deoarece nu furai un om ci un intreg popor. Cu toate acestea, cei care furau de la stat erau mai cinstiti in ochii co-nationalilor sai decat cei care furau de la „particulari”. Pana si un preot mi-a spus ca „nu e pacat” sa furi de la stat, iar asta nu era decat o forma de razbunare paradoxala, comunistii fiind cei care au glorificat actele de vitejie ale haiducilor care furau de la cei bogati ca sa dea la cei saraci. Iar bogat ajunsese sistemul in detrimentul individului.

Chiar daca vremurile s-au schimbat sau incearca sa o faca, nici acum cinstea nu e cinste pur si simplu ci poate fi argumentata si nuantata in functie de interlocutor.

Acum doi ani, in Moreni, am auzit o doamna care reprezenta pe atunci un partid aflat in Opozitie in comisia electorala de la votarea Costitutiei, spunand cum a rezistat ea presiunilor de a introduce voturi false in favoarea Constitutiei. „Pana la opt fara un sfert nu am lasat sa bage nimeni nici un vot in plus, da’ atunci, cand mai era doar un sfert de ora pana la inchiderea urnelor, le-am zis sa bage si ei niste voturi sa treaca si la noi Constitutia. Si au bagat”, spune femeia care a fost principiala aproape toata ziua, mai putin cele 15 minute care contau.

Ce e frapant la aceasta diversitate a cinstei nationale e ca, desi nu are plural, exista mai multe tipuri de hotii. Le poti numara in 15 minute.

Pe intreg cuprinsul internetului, indiferent despre ce site-uri e vorba, un singur cuvant atrage atentia si, implicit, vizitatorii:sex.

Dupa cercetari netemeinice si ne-exhaustive rezulta ca formula corecta pentru a momi vizitatorii e cea de mai jos.

free+sex+teen+sex+group+sex+porn+free+sex+oral+sex+anal+sex+hardcore+sex+bigtit+

free+sex+amateur+sex si, ca sa nu uit:free sex.

Chiar si pe site-urile dedicate barbatilor aproape exclusiv, cele de sport, un singur sport atrage atentia:sex. Nu Divizia A e cea care starneste marile pasiuni de pe www.gsp.ro, cele mai multe vizite le au fetele din Divizia Sexy. Si cea mai urata dintre fete are mai multe vizite intr-o zi decat Tolontan si Ioanitoaia impreuna intr-o saptamana intrega. Asadar nu fotbalul ci sex-ul e sportul rege.

Si, ca sa mai daramam un mit, nimeni nu se uita cu adevarat la Carcotasi. Huidu si Gainusa sunt cam aceiasi de ani de zile si au devenit cam plicticosi. Dar ce pretext mai bun ai putea avea de a te uita cu nevasta la bebeluse? Mai ales ca e sex. Free!

 

 

Nu exista nici o legatura intre cartea „O limba comuna” a raposatului Sorin Stoica si trupa O-zone. Cel putin nu una directa. Palpabila. Muzica celor de la O-zone, si ei raposati ca trupa, e mai degraba apropiata de Coelho decat de alti scriitori fiindca, atat moldovenii cat si scriitorul, au gasit ceea ce s-ar putea numi o limba comuna, un inteles universal, meritoriu chiar daca pe alocuri inferior.

Romanii care calatoresc in afara tarii sunt suprinsi sa auda in toate tarile incepand din Orientul Indepartat si pana in America de Sud, versurile care i-au facut vestiti pe tinerii muzicieni. Multi chiar se exalta ca aud cantand in „romana” un thailandez care geme sincer in timp ce incearca sa reproduca versurile cu „ia-hi-a-hi, ia-hi-a-ho”. „Uita-l, ma, ca stie romaneste!?”, se minuneaza o romanca aflata in Grecia auzind un localnic cantand o bucata din O-zone.

Ceea ce ii face pe cei de la O-zone populari peste tot, fie ca e vorba de tari cu limbi aglutinate sau sintetice, e tocmai non-apartenenta versurilor la o limba concreta. Exprimarea onomatopeica, in silabe de baza, e comuna majoritatii limbilor pamantului iar miezul cantecelor O-zone, adica refrenul, cel care se retine cu adevarat, e format din onomatopee.

Legatura dintre O-zone si Coelho consta tocmai in limbajul comun gasit pentru comunicare: o limba simpla, originar-organica, comuna tuturor.

In momentul in care s-a incercat formarea unei limbi universale, reunita sub numele de Esperanto, parintii ei au incercat sa culeaga o limba universala din majoritatea limbilor si, cel putin pana acum, nu au reusit sa o impuna. Diferenta dintre O-zone si Esperanto este cea dintre limba lui Adam si Turnul Babel.

Marea calitate si marele defect al multitudinii lingvistice constau in faptul ca diversitatea de limba naste o diversitate culturala, uneori antagonica si ireconciliabila.

Asadar, prieteni, pacea universala este, pe intelesul tuturor, „ia-hi-a-hi, ia-hi-a-ho”.

P.S.: Roan Atkinson, interpretul personajului  Mr. Bean, a recunoscut ca a apelat  la un umorul „mut” pentru a avea o accesibilitate universala luand exemplul lui Charlie Chaplin. Fara cuvinte.

La fel ca toate formele de arta, inca din anii ’70-’80 ai secolului trecut, filmele sunt purtatoare de simboluri si s-au transformat cu timpul in reale canale de comunicare. Asa se face ca astazi majoritatea filmelor mustesc, dincolo de clisee, de mesaje publicitare sau pozitii politice. In cadre in care totul este controlat, de la script pana la bauturile care se beau, in majoritatea filmelor americane apare „involutar” steagul instelat al SUA. Patriotism generalizat sau mesaj politic?

O alta caracteristica a filmelor, in special a celor de actiune de productie americana, este ca mesajul de baza e lupta pentru apararea drepturilor constitutionale deoarece „aia raii” distrug tocmai valorile institutionalizate ale Americii: dreptul la proprietate (totul explodeaza), dreptul la libertate (sunt luati ostateci) si la viata (se moare pe capete) si nu in ultimul rand la fericire (trebuie sa recunoastem ca se cam boceste). Morala fimlui e tocmai restabilirea rostului Americii:libertatea, bunastarea si fericirea.

Dupa 11 septembrie 2001 am facut la Radio Cluj un comentariu care multora li s-a parut cinic fara a fi considerat neadevarat. Spuneam ca scenariul distrugerii celor doua turnuri este, dincolo de cruzime si barbarie, un script „American movie”. Atacarea nu doar a doua simboluri americane ci a tuturor valorilor sale (drepturile enumerate mai sus) in cel mai american mod (scenaristic vorbind) a fost cu adevarat tinta.

Faptul ca cealalta parte se opune SUA prin aceleasi mijloace, vine sa dea un nou sens istoriei recente. Al-Jazeera International si filmul Valea Lupilor Irak vor sa spuna acest lucru. Valea Lupilor Irak, un film facut de catre turci, arata razboiul din cealalta parte.

Filmele sunt cu siguranta canal de comunicare. Politica si-a gasit loc si in Box-Office.

Gigi Becali la poarta raiului, unde il intampina Sf. Petru. Gigi Becali: „Lasati-ma sa intru, locul meu aici este!” Sf.Petru: „Pai nu e chiar asa simplu…trebuie aprobare de undeva mai de sus ca sa intrati…” Gigi Becali: „Bah, esti nebun, vreau sa intru acum, io sunt Gigi Becali…!!!” Se duce Sf. Petru la Dumnezeu sa ceara aprobare: „Doamne, e unu la poarta raiului si vrea sa intre…zice ca e Gigi Becali..” La care Dumnezeu: „Ba esti nebun? Io sunt Gigi Becali!!!!

gasit pe site-ul: http://pimponel.sapte.ro/