Cand, dupa o noapte in care ati adormit cu greu dupa ora 2 din cauza vecinilor dumneavoastra de sus care au ascultat manele pana tarziu pentru ca fiul cel mic de 120 de kile a “facut” majoratul, va indreptati pe sub copacul de chiloti/sosete/pungi de gunoi/prezervative folosite, spre masina dumneavoastra care are stergatoarele ridicate si e temeinic acoperita de diverse dejectii indecente aruncate de vecini, mai ales de cel mai nou major al blocului, va recomand sa zambiti si sa va bucurati de vecinii dumneavoastra pentru ca, asa cum spune Murphy, maine va fi mai rau. Si, ar fi mai rau, daca s-ar muta altii in blocul nostru. Dupa cum urmeaza:
1.Traian Basescu – pentru ca s-ar intoarce noaptea tarziu acasa, cherchelit, de la Golden Blitz si i-as auzi pe scari vocea groasa care, dupa un ras scartait ar spune ceva de genul “sa-l bag pe Patriciu in…” . In incheiere, si-ar curata gatul de tutun si ar scuipa in  fata usii mele.
2.Cristian Tudor Popescu – pentru ca ar fi vesnic nemultumit de politica administratiei blocului, mai ales ca aceasta a stabilit sa cumpere repartitoare de origine americana, evident impuse de catre vecinul Traian Basescu. In plus, CT Popescu m-ar privi tot timpul piezis pentru ca am renuntat la Dacie si, spre deosebire de oamenii adevarati cum e el, mi-am asortat camasa nu la trening ci la sacou.
3.Gigi Becali – pentru ca nu mi-as putea urca bicicleta pe scari datorita Mainbach-ului parcat in casa scarii langa sabia de arhanghel si roba de prooroc. Pe deasupra, nu mi-as putea folosi parcarea din cauza oilor care pasc placid in curte.
4.Adrian Nastase – pentru ca as ajunge cu greu acasa din cauza ziaristelor asteptand sa-i verifice barbatia fostului premier, ziaristilor grabiti sa-i numere ouale, marilor ziaristi asteptand sa intre in eternitate (Cristoiu, Diaconescu, Dumitrescu etc.) alaturi de suspendatul presedinte  executiv al PSD sau a procurorilor care asteapta la rand sa-i verifice tot: oua, barbatie si ziaristi de colectie. 
Si lista ar putea continua, dincolo de posibilitatile locative ale blocului in care locuim. Din acest motiv, trec peste tot ceea ce mi se intampla si, pentru  ca nu locuiesc cu susnumitii in bloc, de bucurie imi salut vecinii. De bucurie, imi vine sa-mi ridic singur stergatoarele de la masina, sa-mi arunc gunoiul pe geam si, daca ma enervez, sa-mi trag singur un sut in cur pentru ca il deranjez pe ala micu’ de sus care a implinit 18 anisori si 120 de kile.

 

Realitatea e in fond, la modul kantian, o chestiune de perceptie, ea exista in masura si la modul in care o simti. Fara perceptie realitatea nu exista. Din acest motiv, poate si din altele, specialistii in PR politic ai ultimelor decenii au lansat sintagma „realitatea e perceptie” si au conceput strategii politice conforme cu aceasta filosofie. Acel teribil film in care un regizor (jucat de Robert de Niro daca retin exact), monteaza un razboi de platou pentru a distrage atentia de la un scandal in care era implicat presedintele SUA, sublimeaza la modul fictiv dar nu neaparat irealist aplicabilitatea teoriei perceptibilitatii. 

Posibilitatea excluderii din partid a lui Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu pe considerentul ca acuzatiile de coruptie care li se aduc prejudiciaza imaginea PSD fac parte din asaltul perceptiei generale asupra unei realitati inca neverificate. Practic, PSD-ul fie stie ca cei doi sunt corupti, fie nu-i mai pasa atat timp cat alegatorul crede asta. Cert este faptul ca Geoana si-a pierdut rabdare si a gasit, crede el, solutia ideala pentru a scapa de spectrul autoritatii complexante pentru el pe care o au cei doi „coruptibili” ai PSD in partid, in detrimentul sau. Mircea Geoana inca nu a scapat de complexul faptului ca nu este decat castigatorul uzurpant al conducerii PSD.

Incercarea sa de a reabilita partidului in ochii electoratului s-ar putea insa sa-i fie la fel de daunatoare ca lui Nastase sau Popescu. Aratand cu degetul si excluzandu-i din partid, pe considerente morale, pe cei doi, Mircea Geoana ridica practic o piatra care aruncata ii poate ricosa in fata. Afacerile familiei sale sunt in continuare un soi de scandal in asteptare, sponsorizarile dirijate catre un centru de ingrijire a copiilor condus de soacra sa de abia asteapta sa apara la lumina. In acest context, condamnand practicile care afecteaza partidului ar putea sa le cada in curand victima.

Daca scenariul se confirma si la Congresul Extraordinar al PSD Nastase si Popescu sunt exclusi din partid, nu pot sa nu gandesc cu un soi de apetenta pentru spectaculos, ca e posibili ca tot atunci sau intr-o perspectiva apropiata, Ion Iliescu, singurul perceput inca ca fiind daca nu cinstit, cel putin sarac, sa-si recastige functia naturala in PSD fiind singurul in masura sa mai reabiliteze partidul din nou.

Iar daca scenariul de mai sus se va dovedi viabil, vom vedea nu doar ca perceptia e realitate dar si ca Mircea Geoana, mai mult decat Nastase, are o perceptie gresita asupra realitatii.

Indreptarul de mai jos este destinat tinerilor jurnalisti, studentilor la jurnalism si comunicare, exclusiv pentru uz intern. A nu se publica!!!

Definitie:

Specialist – orice minim cunoscator intr-un domeniu, dispus sa va acorde o declaratie. Cel mai eficient este acel specialist  care nu spune nimic dar e acord cu ceea ce spuneti sau credeti dumneavoastra si vrea sa fie citat. Cei mai buni specialisti sint cei care nu au puncte de vedere dar sint de acord pentru publicitate sa le adopte pe ale dumneavoastra. Cei mai spectaculosi sint cei virulenti, radicali si extremisti. De la ei vom obtine cele mai spumoase declaratii mai ales daca ii provocam sa o faca. Cand suntem in criza de subiecte apelam la cei din urma. Vor sti ei sa faca unul „din vorbe”.

Mod de utilizare:

– Cei mai disponibili specialisti sint cei care nu prea fac nimic in domeniul lor si, in consecinta, au cel mai mult timp liber pentru a va da declaratii sau a veni la emisiuni TV (unii au energia de a merge la trei-patru emisiuni in aceeasi zi).

– Daca specialistul e atat de jenant si incoerent puteti sa „ii puneti vorbele in gura”.  Va va fi mai mult decat recunoscator ca ii pomeniti numele pentru a nu se supara.

-Incercati sa-l „ingreunati” cat mai mult pentru a da greutate articolului dumneavoastra. Pomeniti de fiecare data toate titlurile universitare, tot ceea ce a facut, crede ca a facut sau va face.

- Daca specialistul are titluri universitare diminuate de termeni ca adjunct, asistent, suplinitor sau temporar incercati sa evitati aceste cuvinte si sa evidentiati altceva din CV-ul sau. De exemplu, daca e doar preparator-asistent-suplinitor al unei catedre temporare, iar declaratia lui merita a fi utilizata sau daca va fi citat doar „pe declaratia dumneavoastra” (vezi mai sus formula prin care puteti emite opinii proprii in citatul specialistului) numiti-l „reputatul profesor…., tatal a trei copii frumosi si totodata presedinte al asociatiei de locatari….este de parere ca…”.  

- Daca descoperiti un radical (gen Alfred Bulai, vezi articolul http://ioanbujor.directnews.ro/2006/03/13/alfred-bulai-frattini-este-neica-nimeni-pentru-romani/  ) incercati sa il convingeti sa isi ascunda numarul de telefon si sa nu dea declaratii altcuiva decat dumneavoastra pe motiv ca restul ziaristilor sunt tendentiosi. Adevarata valoare a unui astfel de specialist e ca, chiar daca spune o prostie o spune tare si, in consecinta, poate fi citat de fiecare data. Nu uitati: un specialist spumos garanteaza un subiect savuros.

-Cine nu are specialisti sa-si cumpere. Daca nu aveti specialisti platiti unul. Daca nu aveti bani, faceti economii si specializati-va. In acest scop puteti folosi termenul generic de „specialistii spun/cred/afirma/apreciaza etc.)

- Daca sunteti in criza de subiecte, inventati un studiu realizat de specialistii din orice tara a lumii. Ei mai pot fi numiti cercetatori sau oameni de stiinta. 

– Pentru ca sa fie veridic inventati un studiu cat mai inutil si mai tampit caruia ii dati greutate prin expresii de genul „un sondaj realizat pe un numar de …..persoane” si sariti direct la concluzii care, pentru veridicitate, trebuie sa rastoarne orice se stia pana acum. Daca, spre exemplu, „un grup de cercetatori” va ajunge la concluzia ca soarele se invarte in jurul pamantului, credeti si nu cercetati fiindca, specialistii au intotdeauna dreptate iar voi trebuie sa o stiti cel mai bine 😉

De retinut:   - De existenta specialistilor depinde viitorul dumneavoastra si implicit al publicatiei la care lucrati. Actionati in consecinta.

- De existenta specialistilor depinde viitorul dumneavoastra si implicit al publicatiei la care lucrati. Actionati in consecinta.  

Mult succes!

 

 

 

A fost o data, ca de fiecare data, un subiect de presa iubit si vehiculat de toata lumea. „Scandalul Rosia Montana” pe numele sau, subiectul era iubit ca nimeni altul. Atat de mare era dragostea ziaristilor pentru acest subiect incat nu trecea o zi fara ca un radio, o televiziune sau macar un ziar local sa nu scrie despre potentialul dezastru de la Rosia Montana. Iar situatia era pe cat de montana, pe atat de rosie, astfel incat pana si Guvernul s-a oprit o clipa si s-a minunat de un astfel de subiect. „Cum sa se distuga o zona de o asemenea frumusete? Cum sa dispara definitiv prin intermediul cianurilor folosite la decantarea nisipurilor aurifere, specii de pasari si plante? Nu e bine sa se intample una ca asta”, si-a spus Guvernul si toata lumea a fost de acord. ONG-urile s-au intrecut in triluri cu pasarele salvate de la moartea sigura, cantaretii le-au tinut isonul pana dimineata la festivaluri si concerte de rasunet.

Dar a venit si vreme cand, satul sa se tot vorbeasca despre „Scandalul Rosia Montana”, Gabriel Resources, parintele de fapt al subiectului a hotarat ca asa nu se mai poate si a angajat o agentie sa scrie www.povesteaadevarata.ro . Si de atunci, de cand Gabriel Resources a raspandit povestea adevarata in toate ziarele si pe la toate posturile de televiziune (contra unor costuri pe masura), nu s-a mai auzit despre „Scandalul Rosia Montana”. Cat despre ziaristii abonatii la newsletter-ul ONG-ului Alburnus Maior (cel care a luptat cu Gabriel Resources), acestia muta in fiecare dimineata e-mailurile in trash, prea rusinati ca sa il treaca la spam, asa cum a facut conducerea ziarului cu subiectul „Scandalul Rosia Montana”. Si cu ei.

„Oamenii”, gandea un cinic personaj al lui Cezar Petrescu „sunt precum cartofii, mai folositori in pamant decit afara. De abia dupa ce mor dau roade”. Daca e vorba de mosteniri, cu atat mai mult, as adauga eu.
Milosevici, defunctul mai mult decat dictatorul, lasa in urma o mostenire grea Tribunalului Penal International (TPI) de la Haga.

Fostul om de finante scolit in institutiile financiare ale vestului, ajuns presedinte al Serbiei in cadrul Republicii Federative Iugoslavia (RFI) a facut cateva calcule care i-au dat un raspuns daca nu gresit atunci, cel putin, prost: Serbia contribuie cu prea mult la bugetul federal al RFI. De la acest argument a pornit totul. Deloc intamplator si ceilati conducatori ai celorlalte state ale RFI au ajuns la concluzia ca fiecare are dreptul la o tara. Razboiul care a ars Balcanii anilor ’90 e departe inca de a se fi incheiat. Al patrulea mort din arestul TPI de la Haga si cel mai important, Slobodan Milosevici, vine sa  complice lucrurile post-mortem.

Carla del Ponte, procurorul care si-a cladit ultima parte a carierei pe inculparea fostilor combatanti care au rupt Iugoslavia si, in special, a fostului lider sarb a facut dupa moartea acestuia o remarca cinica si inutila. „Toti banii si eforturile noastre de patru ani si jumatate au fost risipite de aceasta moarte. Eforturile noastre au fost zadarnice” a afirmat Carla del Ponte, presedintele Tribunalului Penal International fara a realiza ca, de abia acum cand inculpatii mor rand pe rand in celulele institutiei pe care o conduce, TPI are obligatia morala de a le dovedi vinovatia. Chiar si in lipsa. Milosevici le-a lasat anchetatorilor sai mostenire vina sa. E randul TPI sa-i poarte vina.
 

 

 

Etalon al capitalismului si al globalizarii, aflat in fata noilor tendinte care consemneaza o revenire la bucatariile traditionaliste si conservarea spiritului local (In special in tarile Uniunii Europene), Mc Dondald’s arata ca un batranel obosit care isi tine copiii pe genunchi (referire la media de varsta a clientilor fast-food-urilor de acest tip din Romania)

Oriunde arunci ochii, vezi o cicatrice, o lupta din care McDondald’s-ul a iesit sifonat dar nu a fost inca invins. Fiecare urma pe care o vezi e un sir de procese si reprezinta dovada precautiei pentru a evita altele. Fie ca e vorba de podeaua umeda „Caution wet floor”, sau „Atentie produs fierbinte” si terminand cu cea mai noua urma, lista glucidelor, lipidelor si a carbohidratilor, totul vorbeste de precautie. Nu conteaza ca procesele intentate de diverse persoane au avut loc in special in SUA, precautia a fost extinsa peste tot. Globalizata. O dovada, in plus, ca globalizarea este generala. Ca sa nu spun globala.