O limba comuna. Universala

Nu exista nici o legatura intre cartea „O limba comuna” a raposatului Sorin Stoica si trupa O-zone. Cel putin nu una directa. Palpabila. Muzica celor de la O-zone, si ei raposati ca trupa, e mai degraba apropiata de Coelho decat de alti scriitori fiindca, atat moldovenii cat si scriitorul, au gasit ceea ce s-ar putea numi o limba comuna, un inteles universal, meritoriu chiar daca pe alocuri inferior.

Romanii care calatoresc in afara tarii sunt suprinsi sa auda in toate tarile incepand din Orientul Indepartat si pana in America de Sud, versurile care i-au facut vestiti pe tinerii muzicieni. Multi chiar se exalta ca aud cantand in „romana” un thailandez care geme sincer in timp ce incearca sa reproduca versurile cu „ia-hi-a-hi, ia-hi-a-ho”. „Uita-l, ma, ca stie romaneste!?”, se minuneaza o romanca aflata in Grecia auzind un localnic cantand o bucata din O-zone.

Ceea ce ii face pe cei de la O-zone populari peste tot, fie ca e vorba de tari cu limbi aglutinate sau sintetice, e tocmai non-apartenenta versurilor la o limba concreta. Exprimarea onomatopeica, in silabe de baza, e comuna majoritatii limbilor pamantului iar miezul cantecelor O-zone, adica refrenul, cel care se retine cu adevarat, e format din onomatopee.

Legatura dintre O-zone si Coelho consta tocmai in limbajul comun gasit pentru comunicare: o limba simpla, originar-organica, comuna tuturor.

In momentul in care s-a incercat formarea unei limbi universale, reunita sub numele de Esperanto, parintii ei au incercat sa culeaga o limba universala din majoritatea limbilor si, cel putin pana acum, nu au reusit sa o impuna. Diferenta dintre O-zone si Esperanto este cea dintre limba lui Adam si Turnul Babel.

Marea calitate si marele defect al multitudinii lingvistice constau in faptul ca diversitatea de limba naste o diversitate culturala, uneori antagonica si ireconciliabila.

Asadar, prieteni, pacea universala este, pe intelesul tuturor, „ia-hi-a-hi, ia-hi-a-ho”.

P.S.: Roan Atkinson, interpretul personajului  Mr. Bean, a recunoscut ca a apelat  la un umorul „mut” pentru a avea o accesibilitate universala luand exemplul lui Charlie Chaplin. Fara cuvinte.