Poluarea publicitara

Nu conteaza daca e vorba de acelasi tip de iaurt reambalat de o mie de ori si vindut sub tot atitea nume, sau de produse cosmetice, in cele doua domenii nu s-a inventat ca raport aproape nimic in ultima jumatate de secol. Cremele, sapunurile si iaurturile au la baza cam acelasi lucru. S-a imbunatatit procesul de productie, calitatea ingredientelor dar nu in atare masura incit sa se considere ca fiind vorba de o minune. Apropo de asta, ultima minune aproximativa in materie de cosmetica a fost Gerovitalul. Restul, extractele de orez, struguri, caise sau mai stiu eu ce, sint barbi publicitare si nimic mai mult.

Publicitatea e de multe ori o escrocherie sentimentala, atent si frumos realizata. Tocmai din acest motiv s-a incercat limitarea ei, pe toate mediile posibile si imposibile. Mai greu pe internet. Si tocmai din acest motiv nicaieri nu intilnesti atita violenta, agresivitate si rapacitate decit pe internet. Fiindca, pe internet, publicitatea e singura sursa de venit, s-a exploatat la maxim. Aici astepti minute in sir sa dispara o „perdea publicitara”, dai click-uri la nesfirsit pina ajungi pe pagina dorita si inchizi pop-up-uri pina faci febra musculara. Sunt convins ca, in viitor, asa cum astazi asistam la un control si o dorinta deseori sincera din partea companiilor pentru combaterea poluarii, vom fi martorii unui control al poluarii publicitare. Pina atunci insa trebuie sa-i supravietuim.

Ramine totusi o intrebare care ma macina. Daca eliminam publicitatea din ziare, televiziuni, viata publica, viata politica si sociala, ce ne ramine in fond? Nu cumva niste oameni frustrati de posibilitatea de a-si cistiga respectul de sine prin raspunsul la mesajul publicitar?