„Rezoluţia” se amână

Ciocu, eşti mai slab decât propria durere! Pentru că ambiţiile au nu doar o doză de vanitate şi naivitate ci, uneori, şi una de prostie, am exagerat încercând să recuperez timpul pierdut în ani, în doar câteva zile. Organismul greu, sedentar, supus unui efort cvasi-constant, cu creşteri bruşte, susţinute, (de la 0 kilometri alergaţi la 8,4km/zi – oră – în doar 18 zile), a cedat în partea cea mai slabă astfel încât m-am ales cu un Sindrom de Solicitare Mediană a Tibiilor destul de sever. Afecţiunea, caracterizată printr-o durere ascuţită, ca o tăietură, la nivelul tibiilor m-a obligat să opresc antrenamentul de mai bine de o săptămână. După aproape zece zile fără alergare, tibiile încă dor la cel mai mic efort astfel încât va trebui să prelungesc repausul cu 3-4 săptămâni. Din păcate, la data desfăşurării maratonului de la Bucureşti (9 octombrie), de abia voi trece la o perioadă de recuperare uşoară astfel încât nu se mai pune problema să particip. Din fericire, viaţa merge mai departe şi voi trage, sper, învățămintele cuvenite pentru viitor. Am slăbit 9 kilograme în 6 săptămâni, din cele 25 propuse până la sfârşitul anului, şi o să mă pregătesc pentru competiţiile din primăvară: maratonul de la Paris (aprilie) dar, cel mai probabil, pentru cel de la Trieste (6 mai) când mi-aş dori să alerg, „ca oamenii mari” :), un maraton complet.

P.S.: Mulţumesc tuturor pentru încredere, Ralucăi şi lui Cătălin pentru cadoul sub formă de echipament şi lui Blaga pentru pantofii de alergare de la Asics. Sper să le folosesc cu înţelepciune.