Constructiile de pe deal o iau la vale?

Imobiliarele sunt o afacere la modă. Aşa cum au fost, la timpul lor, dozatoarele de suc, închiderea de balcoane, instalarea de interfoane şi tâmplăria PVC cu geam termopan. E destul „să-i meargă” unuia că toată lumea se gândeşte că ar fi timpul să investească în ceva sigur. Şi atunci întreaga industrie devine nesigură. Ultimul trend în investiţii e cel imobiliar şi, evident, toată lumea se gândeşte să investească în respectiva piaţă.

Au românii nevoie de case? Au. Au de unde să le ia? N-au. Atunci există cerere şi musai să apară şi oferta. Dar ca să existe cu adevărat o piaţă mai e nevoie de ceva important: capitalul. Al celor care construiesc şi al celor care cumpără ce s-a construit. Aici stau românii prost – şi mă refer la cei mulţi care au nevoie de o casă – şi de aici va începe fisura. Nu cred că va mai dura mult, poate undeva între şase luni şi doi ani, până când piaţa imobiliară din România se va prăbuşi. Şi va ceda în momentul în care sutele şi miile de construcţii care se realizează acum nu îşi vor găsi cumpărătorii capabili să le plătească.

Vor găsi cumpărători investitorii care se înghesuie să termine cam în aceeaşi perioadă – anul acesta sau cel viitor – ansamblurile rezidenţiale pe care le constuiesc? Se va naşte peste noapte o nouă generaţie de români cu venituri suficiente să achite un apartament la preţuri cuprinse între 1400 şi 2000 de euro (fără TVA) pe metru pătrat de apartament construit, adică să aibă un venit familial de vreo 3000 de euro lunar-net, negrevat de alte datorii? Sunt sceptic. Românii au cu adevărat nevoie de locuinţe, dar de unele pe care să şi le poată permite.

Cu cât sunt mai optimişti analiştii, cu cât dau mai multe asigurări investitorii şi apar „întâmplător” prin presă, cu atât mai neîncrezător devin. Fiindcă astfel de prezenţe indică tocmai tensiunea celor care s-au împrmutat de la bănci pentru a construi ansambluri rezidenţiale şi teama că nu vor reuşi să atragă puţinii clienţii care îşi permit să cumpere apartamentele.

Când ceva are prea multă publicitate cu siguranţă caută cu disperare credibilitate şi cumpărători. Vă mai amintiţi cât de des ni se spunea să dormim linştiţi că FNI-ul veghează pentru noi? Ştim cu toţii ce a urmat.
Să dea Dumnezeu să mă înşel, fiindcă o prăbuşire a pieţei imobiliare atrage după sine bănci şi pieţe de capital şi şubrezeşte întreaga economie. Să dea Dumnezeu să fi avut dreptate doamna profesoară Homescu când m-a lăsat corijent pe vară la matematică în clasa a şaptea.