Posta nu e pentru cei saraci

Distributia de presa scrisa din Romania e nemultumita de numarul mic al cititorilor care se aboneaza. Cauzele ar fi mai multe si mai complexe.

In primul rand e televizorul si deviatiile sale comportamentale (tendinta cititorului de a transfera deprinderile dobandite in fata televizorului si in consumul de presa scrisa care determina o lipsa de fidelizare fata de o anumita publicatie prin citirea mai multora in functie de subiectele primei pagini (model telecomanda).
Daca despre „modelul telecomanda” putem spune ca e o boala dobandita a societatii romanesti, cea de a doua cauza a numarului scazut de abonamente la presa scrisa poate fi catalogata ca fiind mostenita – ereditara – din sistemul comunist. Cutiile postale, destinatia finala a produselor din presa scrisa, in special cele din blocurile de locuinte, au fost atat de meschin proiectate incat fac imposibila intrarea prin nisa ingusta a unei publicatii onorabile.

Cutiile noastre postale, sordide in fapt si grosolane in aparenta, sunt mici si fragile in continut. Ele nu au fost gandite nici macar pentru destinatia lor etimologica. Nu sunt cutii de corespondenta – corespondenta presupune dialog, bi-directie etc – sunt cutii (chiar asa) de primire. Ele nu au asteptat nicicand o corespondenta reala. Dimensiunile lor sunt destinate doar primirii de citatii, somatii, facturi, sesizari, debransari, amenintari etc.

Acum, cand poate fiecare dintre noi si-ar permite o cutie de corespondenta, efortul a devenit inutil. De ce sa-ti faci o cutie postala mai mare cand poti sa ai un inbox de 2 giga?

Asa e, a treia cauza a lipsei de abonamente e internetul, ironic si paradoxal, plin in acelasi timp de cutii postale incapatoare dar si de ziare online. Ce nasol e sa le ai pe toate.